De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni ?

" Dar nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevar numai plini de răni ? De ce ar trebui să fim sfăşiaţi de un vultur ca să avem curaj ?


 Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa ? Nu exista un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe.    Dar îl putem cita liniştiţi ? 


 Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi ? Nu, nu vreau să ajung la această concluzie oricâte argumente s-ar aduce în favoarea ei. Măreţia unui martir nu se măsoară după suferinţele îndurate, ci dupa credinţa sa. "


Octavian Paler

Ganduri - randuri

"E ciudat acest dualism in vesnica lupta, nascut in om, in toti oamenii : pe de o parte, setea de a iesi din el, de a trece dincolo, de a iubi uitandu-se pe sine - si pe de alta parte, rezistenta la mineral impotriva oricarei experiente care l-ar putea zgudui , l-ar anula trecandu-l dincolo. Cati dintre noi nu asteptam o viata intreaga un eveniment , un om, o cunoastere - prin care intrevedem o spargere a cercului de fier ce ne tine ziditi in noi si numai in noi, prin care ghicim o viata noua, o bucurie adevarata , iar cand acea intamplare sau acel om se iveste, ne inchircim cu toate puterile instinctului nostru, ne refuzam, ne neutralizam, ne reintoarcem la mineral."

Mircea Eliade

Secret Garden

Am fost intrebata cum imi vad propria viata.

Dupa cateva clipe de gandire am raspuns: ca pe o gradina plina de flori.

Noi suntem florile din aceasta gradina. Uneori ploua sau vine furtuna, alteori iese soarele. Suntem flori frumoase, pline de viata si singura noastra menire este sa vedem si sa descoperim aceasta frumusete. Daca nu ne vedem asa este pentru ca incepem sa ne comparam si sa ne gasim imperfectiuni in raport cu ceilalti. Daca ploaia ne supara este pentru ca simtim doar bataia stropilor fara sa vedem multumirea pamantului in care stam. Daca soarele se ascunde dupa nori este pentru ca gandurile noastre negre acopera cerul vietii. Timpul trece peste gradina vietii noastre si noi ne luptam cu el, ne luptam sa devenim asemeni celorlalte flori, ne luptam sa adunam, sa fim altfel decat niste flori frumoase.

Suferintele pe care le-am avut sunt tot in gradina.

Sunt ingrasamantul care m-a ajutat sa cresc, sunt vantul care mi-a suflat petalele, sunt picaturile care m-au udat pana la piele, sunt lectiile care m-au ajutat sa vad gradina din jurul meu.

Cand uit ca sunt o floare privesc in gradina, cand furtuna este puternica privesc in gradina, cand soarele straluceste privesc in gradina.

Poate te intrebi unde-i aceasta gradina pentru ca nu o poti gasi.

Cauta adanc in sufletul tau si vei simti minunatia care esti.

Cauta in privirea celui de langa tine, dincolo de aparente, si vei observa frumusetea care exista.

10 ganduri de viata

1. Înţelept vei fi doar atunci când vei învăţa să pierzi.


2. Ca să izbândeşti în mod sigur în viaţă, culcă-te mai târziu cu o oră şi scoală-te mai devreme cu o oră.


3. E mai bine să ştii ceva mai mult şi să trăieşti ceva mai puţin decât invers.


4. Să ai întotdeauna ceva de iubit şi ceva de respectat.


5. Cel mai frumos dar pe care poţi să-l faci cuiva e speranţa, nu te zgârci.


6. În fiecare zi să stai de vorbă cu cel care ai fi vrut să fii.


7. Când nu mai poţi suporta prea mult realitatea, fugi în visul tău preferat.


8. Fă lucrul uşor ca şi cum ar fi greu, iar lucrul greu ca şi cum ar fi uşor.


9. Să ai picioarele pe pământ şi capul printre stele.


10. Gândeşte-te că cea mai mare nenorocire care ţi s-ar fi putut întâmpla e una singură – aceea de a nu te fi născut.




 Ion BĂIEŞU.

Avem nevoie de tacere...

Avem nevoie de tacere ca sa ne pansam ranile. 

Avem nevoie de tacere ca sa ne descoperim pe noi insine si intre noi. 

Avem nevoie de tacere ca sa uitam ce a trecut sau ca sa uitam frumos ce a trecut, ca sa putem plange sau rade in voie, ca sa ne amintim ce va fi cu tristete sau fericire, sa ne gandim la cei dragi sau dimpotriva sa fugim de ei cand e prea mult. 

Ne trebuie tacere sa ne ascundem, unii, altii ca sa devina mai puternici, ca sa oprim timpul putin ori sa-l lasam sa alerge de nebun in continuare fara sa ne pese, ca sa facem pasi inapoi ori sa mergem mai departe, ca sa vedem intuneric sau lumina...

Cine stie pentru cate mai avem nevoie de tacere...uneori insa,prea multa se transforma in singuratate....