Photobucket
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările

joi, 15 septembrie 2011

Fericirea



Nu pot, indiferent de starea pe care o am, sa raman indiferenta la lucrurile care sa zicem - ma fac fericita. Chiar daca, de cele mai multe ori, stiu ca sunt trecatoare, in sinea mea, sunt constienta si ca ele vor reveni. Poate nu la fel, in sensul ca le voi percepe diferit, dar tocmai in asta consta noutatea. Se-ntampla zilnic. Vorbesc de lucrurile minore care ne emotioneaza pe fiecare, pe care nu prea punem baza pentru ca ni se par firesti si nu e de mirare ca ni se par asa. 


Dar totusi, daca ele nu ar exista....O gluma, un gand bun, venit de la cineva care stii ca tine la tine, un compliment, un suc racoritor pe arsita verii, o fapta buna ce-ai facut-o, o privire indecenta, o iesire cu prietenii, sentimentul ce-l ai la un spectacol, la un concert, dupa un film, muzica naturii, rasaritul lunii, o veste buna, un sarut, o strangere prieteneasca de mana toate astea care par banale si care, e-adevarat, trec, dar fac intotdeauna diferenta.

Da, cred ca suntem fericiti. Ca nu reusim ce ne dorim....ca nu suntem impacati cu noi intotdeauna, ca fericirea aceea pe care noi am vrea-o eterna, e de fapt, trecatoare, da, e-adevarat. Dar asta sunt sigura ca e din vina noastra, si nimeni nu ma va putea convinge ca vezi Doamne...circumstantele sau mai stiu eu ce au facut sa fie asa....
Si pe langa asta, mai cred ca suntem intr-un echilibru constant. Raul care ne provoaca nefericirea ne face sa valorificam mai bine clipele de feicire.

marți, 13 septembrie 2011

Reala Fericire


"Mi-am pierdut tristetea-n drumul catre cer, 
Zambet mi-am luat din stele, 
Acolo...unde lacrimile pier 
Si suferinta dorurilor grele. 

Suspinu-i ratacit in vantul ce adie 
Lasandu-mi chip voios si luminos, 
Zbor liber ca un puf de papadie 
Pe aripile unui vis frumos. 

Noaptea mi-am pierdut-o in lumina zilei 
Si cosmaru-n fantezie, 
In reala fericire 
Ma desfat cu bucurie. 

Gandul negru, nepatruns, 
S-a ascuns, in lume-i dus, 
N-are loc acum in mine 
Ca-s izvor de ganduri bune."

Livia B.

duminică, 14 august 2011

Taina Fericirii



"Un negustor oarecare şi-a trimis fiul să înveţe Taina Fericirii de la cel mai înţelept dintre toţi oa¬menii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin deşert pînă a ajuns la un frumos castel, în vîrful unui munte. Acolo trăia înţeleptul pe care îl căuta.
Însă în loc să întîlnească un sfînt, eroul nostru s-a trezit într-o încăpere unde a văzut o vînzoleala extraordinară: era un du-te vino de negustori, oa¬meni care stăteau de vorbă prin colţuri, o mică orchestră cînta melodii suave, şi mai era şi o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii, înţeleptul vorbea cu toata lumea, iar băiatul a trebuit să aştepte două ore pînă să-i vină şi lui rîndul.


Înţeleptul ascultă cu atenţie motivul vizitei, dar îi spuse că în acel moment nu avea timp să-i explice Taina Fericirii. Îi sugeră băiatului să dea o raită prin palat şi să se întoarcă peste vreo două ore.
― Dar pînă atunci, vreau să te rog ceva, a completat înţeleptul, dînd băiatului o linguriţă în care picură doi stropi de untdelemn. Cît mergi, poartă această linguriţă fără să verşi untdelemnul din ea.
Băiatul a început să suie şi să coboare scările palatului, cu ochii aţintiţi la linguriţă. După două ore, s-a prezentat iar în faţa înţeleptului.
― Vasăzică, începu înţeleptul, ai văzut tapiseriile persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
Ruşinat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picătu¬rile de untdelemn pe care i le încredinţase înţeleptul.
― Atunci întoarce-te şi cunoaşte minunile lumii mele, îi spuse înţeleptul. Nu poţi avea încredere într-un om dacă nu-i cunoşti casa.


Mai liniştit de această dată, băiatul luă linguriţa şi reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observînd toate operele de artă care atîrnau de tavane şi pe pereţi. A văzut grădinile, munţii din jur, gingăşia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese aşezată la locul ei. În¬tors la înţelept, îi relată amănunţit tot ce văzuse.
― Dar unde sînt cele două picături de untdelemn pe care ţi le-am încredinţat? a întrebat înţeleptul.
Privind linguriţa, băiatul văzu că o vărsase.
― Acesta este singurul sfat pe care ţi-l pot da, spuse înţeleptul înţelepţilor. Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii şi a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriţă."




Alchimistul - fragment

duminică, 17 iulie 2011

"Fericirea este ca o sămânţă..."



La târgul de sâmbătă din oraşul meu, era un ţăran care vindea fructe la colţul mai sărac dintre vânzătorii ambulanţi, nu avea nici tarabă, nici cort pentru a se apăra de soare şi ploaie. I se adresau numai persoanele modeste, convinse fiind că fructele lui aveau un preţ mai mic faţă de cel de la alte tarabe.


Omul acela, aşezat pe jos la colţul străzii, era mulţumit că veneau la el mai ales oamenii săraci, pentru că le dăruia fructele. Atunci când i-au cerut o explicaţie pentru comportamentul său neobişnuit, a răspuns că, pentru el, sâmbătă era ziua lui fericită fiindcă putea dărui ceva altora.
Morala omului cu fructele este aceea că fericirea este ca o sămânţă: acolo se poate cultiva pentru a o face să crească.


Adevăratul secret al fericirii sta în a cere mult de la noi înşine şi puţin de la alţii, în a cunoaşte propriile limite şi a le iubi.

Şi noi putem fi fericiţi când suntem în stare să dăm altora o parte din noi înşine.


Romana Battaglia

joi, 7 iulie 2011

Inteleptul - Pitagora



1. Inteleptul nu bea vin, il gusta doar. Inteleptul nu se lasa prada placerii fara sa-si dea seama.
2. Inteleptul nu stie decat sa se carmuiasca pe sine.
3. Sa nu fii ecoul nimanui, nici macar al inteleptului.
4. Nu astepta sa vina inteleptul la tine, da-i prilej sa se arate.
5. Sa nu te crezi niciodata mai intelept decat altul: ar insemna sa dovedesti ca esti mai putin intelept decat celalalt.
6. Nu confunda intelepciunea cu stiinta.
7. Trupul este instrumentul vietii. Fa-l sa ajunga instrumentul intelepciunii.
8. Sa ai putine interese, inteleptul nu are decat unul.
9. Sufletul care posteste este intotdeauna mai intelept.
10. Asculta si vei fi intelept. Inceputul intelepciunii este tacerea.
11. Fii bun ca sa fii fericit; fii intelept ca sa fii fericit vreme indelungata.
12. Poti sa te numesti intelept si fericit daca nu te simti nicaieri bine decat intorcandu-te spre inima ta.
13. Nu te lauda ca stii multe: nu cantitatea, ci impartirea inteleapta a luminii te face sa fii luminat.
14. Sufletul inteleptului este flexibil: cu cat se intinde mai mult cu atat capata mai multa forta. Raufacatorule! Teme-te de felul in care va reactiona un intelept asuprit.15. Fericirea nu sta in a trece drept intelept, ci in a fi intelept.
16. Omule intelept! Nu esti decat un bob de roua in valurile amare ale vietii.
17. Ca sa scapi de nenorociri nu intreba viitorul in carti ci cerceteaza trecutul in scrierile inteleptului.
18. Fii mai intelept pentru tine.

Pitagora - "Legile moralei si politice"