Photobucket
Se afișează postările cu eticheta om. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta om. Afișați toate postările

luni, 15 august 2011

O, om ce mari raspunderi ai


O, om ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre iad, sau rai,
Pe multi o sa-i indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus, in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va n-veseli sau va-ntista
Va curati sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.
Scrii un cuvant: cuvantul scris,
Ramane-n urma drum deschis
Spre ocara sau slava.
Ai spus un cantec,
Versul tau, ramane dupa tine,
Indemn spre bine, sau spre rau,
Spre curatie, sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau,
De har sau de rusine.
Arati o cale, Calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna, sau e rea
Va prabusi, sau va-ntina,
Vor merge suflete pe ea,
La pace, sau durere.
Traiesti o viata, viata ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ti-o traiesti, vei castiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris, sau grai,
Sau lasi, prin pilda care-o dai,
Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,
Mereu o sa-i indrume.
Daci nu uita: Fii credincios!
Cu grija si cu teama
Sa lasi in inimi luminos
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, ‘nendoios,
Odata, vei da seama.

Sf. Ioan Iacob Hozevitul

sâmbătă, 16 iulie 2011

"Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.."

Un om a rămas izolat pe malul unui râu împreună cu un scorpion. Dornic să se salveze, omul a încropit o barcă. De îndată ce barca a fost gata, i-a zis scorpionului: “Nu am idee ce să fac cu tine acum! Dacă te las aici, ai să mori de inaniţie şi apoi are să mă mustre conştiinţa fiindcă te-am abandonat. Să te iau cu mine, e periculos; ştiu că ai obiceiul să înţepi şi ai putea să mă omori”…”Te rog, ia-mă cu tine. Salvează-mă şi am să-ţi fiu recunoscător”, a replicat scorpionul supus şi smerit. Omul a crezut cuvintele duioase şi lucide ale scorpionului, aşa că inima i s-a îmbunat şi l-a luat pe scorpion în barca să. Pe la mijlocul drumului, când omul se simţea în siguranţă şi avea încredere deplină în jurământul scorpionului, iată că animalul s-a repezit la piciorul său şi l-a înţepat. Omul n-a mai putut vâsli, aşa că barca s-a legănat pe apă până ce s-a răsturnat. Când nu mai era nici o şansă de supravieţuire, omul l-a întrebat pe animalul care-l dusese la dezastru: “Acum, că tot murim împreună, spune-mi şi mie un lucru. Ştiai că ne vom răsturna şi vom muri împreună dacă mă înţepi. Totuşi, ce argument ai avut să ne omori pe amândoi?”. Iar scorpionul, inocent, i-a răspuns: “N-am putut să mă abţin“!
Povestea de mai sus spune că “cel pe care nu-l laşi să moară nu te lasă să trăieşti“. Din experienţa umană s-au născut poveştile simbolice şi proverbele. Ele ne pot fi ghizi extraordinari în viaţa de zi cu zi,   ghizi de comportament, care ne pot ajuta să evităm experienţele distructive ale vieţii. Povestea de mai sus ne spune că “a sta cu un scorpion în aceeaşi barcă” sau a ne imagina că-l putem salva fără ca el să ne omoare apoi este… o iluzie. Omul cu o conştiinţă evoluată, simbolizat în poveste prin Omul care construieşte barca, are instinctul natural de a salva, nu a distruge, are inimă şi gânduri curate, dar – iată – poate fi amăgit de conştiinţa “scorpionului”! Conştiinţa Omului evoluat conţine afectivitate. Conştiinţa Omului primitiv rămâne însă primitivă, animalică, distructivă; nu-i implicată aici voinţa scorpionului. El dorea, poate, să se ţină de cuvânt. La nivel intelectual, înţelegea şi primejdia, şi riscurile, şi faptul că-şi distrugea propria viaţă înţepându-l pe om, dar… natura lui l-a învins. Scorpionul “n-a putut să se abţină”, pentru că a înţepa este parte a conştiinţei lui. Aşa a venit pe lume, asta ştie să facă şi o face automat, o face pentru că-i în natura lui să omoare. Nu contează că-l salvezi, nu contează că-şi pierde şi el viaţa, înţeapă oricum…
Putem găsi, poate, fiecare dintre noi în viaţa de zi cu zi experienţe în care am ajutat pe cineva, apoi el s-a întors împotriva noastră şi n-a catadicsit să ne distrugă, or să-şi dorească să o facă.“L-am ajutat pe X, era vai de capul lui, i-am dat să mănânce, i-am dat o slujbă, l-am îmbrăcat, i-am dat bani, l-am sprijinit să-şi facă un rost în viaţă, şi el mă urmăreşte acum să mă nenorocească“, spun oamenii adesea. Întrebarea este: “De ce se întâmplă una ca asta? Noi suntem consternaţi în experienţe de acest fel, nu înţelegem rostul lor şi suferim mai mult decât merită doar pentru că nu avem înţelegerea naturii animalice a conştiinţei umane. Ea “nu se poate abţine” de la a face rău, acesta-i răspunsul. Omul pe care l-ai ridicat din prăpastie te poate hărţui prin tribunale (cunosc un caz incredibil; o femeie a sfârşit terorizată şi hărţuită chiar de prietena sa cea mai bună; în timp ce harţa se desfăşura prin mâinile altor oameni, aceasta o căuta ca şi cum ar fi fost plină de miere). Te poate înţepa luându-ţi ceea ce-i mai bun în viaţa ta şi te poate înţepa mortal fie şi numai sufleteşte. Ceea ce avem de reţinut este faptul că “animalul ascuns înconştiinţa unor oameni” nu se poate abţine.
Evită să fii cu scorpionul în aceeaşi barcă; iată o conduită care-ţi poate salva viaţa. Dar, dacă se întâmplă, dacă n-ai încotro, nu te aştepta la dragostea lui, nu visa la recunoştinţă, nu te amăgi cu gândul că el va putea să aprecieze că l-ai salvat. Ajută-l, dar stai departe de el. Salvează-l, dar reţine: într-o zi, într-un  moment în care nu eşti atent, el se repede să te înţepe. Dacă ştii asta, ai să fii mai puţin dezamăgit. Nu mai ai aşteptări, nu-ţi mai faci iluzii, nu mai gândeşti că el poate fi recunoscător. Pur şi simplu, ajuţi, îţi exprimi umanitatea, afectivitatea, îţi exprimi conştiinţa evoluată – cu alte cuvinte – şi renunţi la gândul că aceea primitivă se poate dezice de natura ei. Poate-i tristă concluzia aceasta, dar nu ne permitem luxul tristeţii atunci când respectul pentru viaţa proprie este funcţional. Sunt situaţii în care trebuie să ne apărăm chiar de cei pe care-i salvăm, iar dacă se nimereşte să ne fie pe aproape, nu-i rău să fim atenţi, din cale afară de atenţi, căci cine ştie? Dacă scorpionul nu se poate abţine?

sursa: aici

luni, 11 iulie 2011

Orice om


"Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi."

Geo Bogza

vineri, 8 iulie 2011

Omul

"Omul nu este inferior sau superior. Sunt doar oameni care se vând ieftin şi oameni care sunt conştienţi de valoarea lor reală. Cineva ar spune că fiecare om are preţul său.


Poate că este aşa. Dar sunt unii oameni care nu aleg în evaluarea lor şi mai ales în autoevaluarea lor, ca punct de reper, banii.


Poţi să te vinzi unei idei, unei cauze, unei credinţe. Moneda de schimb este încrederea.
Poţi să te vinzi unui sentiment, unei emoţii, unei dorinţe. Moneda de schimb este trăirea.
Poţi să te oferi gratis unui ideal sau ţie însuţi.



Poţi fi inestimabil.
Dar dacă te iubeşti şi te respecţi, onorează-ţi viaţa şi apreciază-te la valoarea ta reală.”

Cristian Ion

vineri, 1 iulie 2011

Adevarata valoare a omului

Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare.

Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. 


Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.

Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.

Seneca