Photobucket
Se afișează postările cu eticheta suflet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suflet. Afișați toate postările

luni, 22 august 2011

Parabola Micului Suflet si a Sufletului Prietenos

"Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti, i-am spus Eu Micului Suflet. Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea Insasi ca experienta. Ce Aspect al Divinitatii doresti sa traiesti acum ca experienta de a fi Tu?

Vrei sa spui ca am posibilitatea de alegere?, a intrebat Micul Suflet. Si Eu am raspuns: Da. Poti alege sa traiesti ca experienta in tine, ca tine si prin tine, orice Aspect al Divinitatii.

Bine, a spus Micul Suflet, Atunci aleg Iertarea. Vreau sa traiesc experienta Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totala.

Ei bine, dupa cum iti poti inchipui, aceasta a creat o situatie speciala.

Nu era nimeni pe care sa-l ierti. Tot ceea ce am creat Eu este Perfectiune si Dragoste.

Nimeni pe care sa-l ierti?, a intrebat Micul Suflet, parca nevenindu-i sa creada.

Nimeni, am repetat Eu. Priveste in jurul tau. Vezi vreun suflet care sa fie mai putin perfect, mai putin minunat decat tine?

La aceste vorbe, Micul Suflet a privit in jurul lui si a fost surprins sa constate ca era inconjurat de toate sufletele din rai. Ele venisera de departe, din intreaga Imparatie, deoarece auzisera ca Micul Suflet purta o extraordinara conversatie cu Dumnezeu.

Nu vad pe nimeni care sa fie mai putin perfect decat mine!, a exclamat Micul Suflet. Atunci, pe cine sa iert?

In clipa aceea, un alt suflet a iesit din multime.

Poti sa ma ierti pe mine, a spus Sufletul Prietenos.

Pentru ce?, a intrebat Micul Suflet.

Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti, a raspuns Sufletul Prietenos.

Ce anume ai putea sa faci tu, o fiinta de Lumina atat de Perfecta, incat sa ma determini sa vreau sa te iert?, a vrut sa stie Micul Suflet.

O, a zambit Sufletul Prietenos, sunt sigur ca o sa inventam noi ceva.

Dar de ce ai vrea tu sa faci acest lucru?. Micul Suflet nu putea sa-si dea seama de ce o fiinta de o asemenea perfectiune ar dori sa isi incetineasca vibratiile atat de mult incat sa faca, intr-adevar, ceva rau.

Simplu, a explicat Sufletul Prietenos, as face-o pentru ca te iubesc. Vrei sa traiesti experienta Sinelui tau ca fiind Iertator, nu-i asa? Mai mult decat atat, tu ai facut acelasi lucru pentru mine.

Asa am facut?, a intrebat Micul Suflet.

Bineinteles. Nu-ti amintesti? Amandoi, tu si cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul si Josul si Stanga si Dreapta. Noi am fost Aici si Acolo, Acum si Atunci. Noi am fost Mare si Mic, Mascul si Femela, Bine si Rau. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este.

Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat fiecare dintre noi sa poata trai experienta de noi insine, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi am inteles ca …

In absenta a ceea ce Voi Nu Sunteti, ceea ce Voi Sunteti, NU este.

In absenta lui rece, voi nu puteti fi calzi. In absenta lui trist, voi nu puteti fi fericiti; fara ceea ce se numeste rau, experienta a ceea ce voi numiti bun nu poate exista.

Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil.

Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu.

Nu-ti cer decat un singur lucru in schimb, a declarat Sufletul cel Prietenos.

Orice! Orice, a strigat Micul Suflet. Era impresionat sa afle ca putea trai experienta fiecarui Aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a inteles Planul.

In momentul in care dau in tine, cand te lovesc, a spus Sufletul cel Prietenos, in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau chiar in acel moment … aminteste-ti Cine Sunt Eu cu Adevarat.

O, n-am sa uit!, a promis Micul Suflet. Am sa vad in tine perfectiunea care te invaluie acum si-mi voi aminti intotdeauna Cine Esti."




(Din cartea Conversatii cu Dumnezeu, de Neale Donald Walsch)


miercuri, 27 iulie 2011

"Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet...."



Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.
Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.


Marin Sorescu - Iona

joi, 14 iulie 2011

Ca intr-o oglinda


Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:"Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei..." La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi: "Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..." În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise: "Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.
Bruno Ferrero -  Secretul pestilor rosii(Istorioare pentru suflet)

duminică, 3 iulie 2011

"Sufletele alese..."

"Sufletele alese inteleg ca blandetea, umanitatea sunt virtuti placute si se simt imboldite sa le practice. Dar se simt oare tot astfel in clipa cand ar trebui sa le exercite? Nu, atunci ele stau pe loc intrebandu-se: ar fi un prilej bun intradevar, dar pot sa cunosc exact masura nevoii? Nu ma insel asupra obiectului? 


O suta de indoieli il opresc pe omul bun. Se teme sa nu devina o victima aratandu-se prea darnic, sa nu treaca drept un om slab, dovedindu-se prea duios, prea simtitor. Intr-un cuvant se teme sa nu depaseasca limita sau sa nu-si implineasca de ajuns datoria cuprinsa intr-un mod prea obscur in notiunile generale de umanitate si blandete. 


In aceasta nesiguranta numai experienta sau exemplul pot sa calauzeasca mai potrivit imboldul inimii. Dar experienta nu e la indemana oricui. Ea atarna de diferite situatii in care te-a aruncat soarta. Nu mai ramane decat exemplul; el poate sluji ca regula unei mari multimi de oameni in practicarea virtutii."

"Manon Lescaut" - Antoine Francois Prevost