Am cautat

Am căutat şi caut. Căutând
M-am pomenit greşind. Din când în când
M-am pomenit din vina mea flămând
Şi m-am însângerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.
Dar dacă cineva gigantic ar veni
Şi mi-ar rosti: Eu îţi dau viaţa toată
Neîncepută, nepătată,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neştiut decât de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aş simţi că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărâre i-aş răspunde: - Nu cred!
De poţi schimba secara-n trandafir,
De-mi poţi schimba viaţa, nu mă mir:
Chiar de-ai schimba bătrânii în copii,
Drum drept şi neted tu nu poţi să ştii -
Şi chiar de-ai şti, păşind în urma ta
Nimic n-aş mai simţi şi n-aş vedea.
Eu sunt aici, cu fraţii mei în jur,
Cu ei mărşăluiesc şi râd şi-njur,
E-un soare faţa-n raze să ne scalde,
Păşind spre el străbatem ţinuturi tot mai calde
Iar de priveşti atent la cercetare
Şi nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.
E drumul greu. Străbatem prăpăstii şi cascade
Şi suferim, dar ştim c-aşa se cade.
Ţinuturile-acestui veac lung, clocotitor
Vreau doar cu paşii mei să le măsor.

Nicolae Labis

Vanatoare

N-am alergat niciodata dupa cuvinte,
Tot ce-am cautat
Au fost umbrele lor
Lungi, argintii,
Tarate de soare prin iarba,
Impinse de luna pe mare;
Nu am vanat niciodata
Decat umbrele vorbelor –
E o foarte iscusita vanatoare
Invatata de la batrani
Care stiu
Ca din cuvant
Nimic nu e mai de pret
Decat umbra
Si nu mai au umbra
Cuvintele care si-au vandut sufletul.

Ana Blandiana

Avem nevoie de tacere...

Avem nevoie de tacere ca sa ne pansam ranile. 

Avem nevoie de tacere ca sa ne descoperim pe noi insine si intre noi. 

Avem nevoie de tacere ca sa uitam ce a trecut sau ca sa uitam frumos ce a trecut, ca sa putem plange sau rade in voie, ca sa ne amintim ce va fi cu tristete sau fericire, sa ne gandim la cei dragi sau dimpotriva sa fugim de ei cand e prea mult. 

Ne trebuie tacere sa ne ascundem, unii, altii ca sa devina mai puternici, ca sa oprim timpul putin ori sa-l lasam sa alerge de nebun in continuare fara sa ne pese, ca sa facem pasi inapoi ori sa mergem mai departe, ca sa vedem intuneric sau lumina...

Cine stie pentru cate mai avem nevoie de tacere...uneori insa,prea multa se transforma in singuratate....