"Nu stiu de unde imi vine acest dar..." - Maitreyi Devi

Nu stiu de unde imi vine acest dar,
Cine pastreaza aceasta nesfarsita bogatie.
In noroiul de dupa reflux,
Cine face apa sa cante ?
Ce binecuvantare, adevarata binecuvantare !
Chemarea vine din necunoscuta incrucisare de drumuri.

Gandindu-ma la “necunoscuta incrucisare de drumuri”, la “intalnire”, nu am in vedere sa fiu de folos altcuiva, ci numai sa-mi castig deplina implinire. Asa cum spunea inteleptul Vainavalkya : “Nu poti sa castigi decat pentru tine insuti si pentru nimeni altcineva – fiul meu imi e drag nu de dragul lui, ci de dragul meu, sotul meu mi-e drag nu de dragul lui, ci de dragul meu”. Ei imi umplu sufletul meu. Amintindu-mi-l pe Mircea, eu nu am dat nimic nimanui altcuiva, ci numai eu am dobandit un al treilea ochi, pentru a privi lumea.
Cineva ma intreaba de ce trebuie ca eu sa-mi dezgrop amintiri atat de vechi, pe care le-am uitat de atata timp, cand mi-am indeplinit in chip sarguincios indatoririle pamantesti atat de roditoare. De ce nu-mi incordez fortele ca sa termin cu asta ? Nu cunosc raspunsul. Simt numai ca aceasta dragoste abstracta si fara forma imprastie in tot trupul meu si in mintea mea o muzica rara, cum nu am mai auzit inainte. Sergui are dreptate : in tot ce mi se intampla, se afla un mesaj de nemurire. Nemurirea simtita in lacrimile smulse de muzica, setea de dragoste sunt un unic mesaj pe care l-am primit printr-un magician cosmic. Si nu as putea sa-mi bat joc de el.

Dragostea nu moare - Maitreyi Devi

Gradina Dragostei

Gradina Dragostei
e intotdeauna verde
si plina de fructe felurite,
altele decit intristarea
sau bucuria.
Dragostea salasuieste dincolo de orice hotare,
nu are primavara,
nici toamna...
Ea e intotdeauna in anotimpul ei.

Rumi

"Ce splendida nebunie!Ce sublima risipa !"

"Ce splendida nebunie!Ce sublima risipa!Sa te oferi in intregime altuia fara nici o rezerva,sa renunti la personalitate si la liberul tau arbitru,sa-ti depui vointa in mainile altei fiinte,sa nu mai vezi prin ochii tai,sa nu mai auzi cu urechile tale,sa faci din doua trupuri unul singur, sa amesteci si sa topesti doua suflete in asa fel incat sa nu mai stii daca esti tu sau celalalt,sa absorbi si sa radiezi necontenit,sa fii cand luna cand soare,o singura faptura sa constituie tot universul,toata creatia, sa-ti muti centrul de gravitatie al vietii, sa fii gata oricand la cele mai mari sacrificii si la abnegatia absoluta;sa suferi in inima persoanei iubite ca si cum ar fi inima ta,o,minune!dupa ce te-ai daruit tot,sa simti ca ai devenit doi;iata dragostea asa cum o concep eu.”


 Teophile Gautier

"Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire."

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, în zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare, 
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.

Sonetul XLIII – Elisabeth Browning

Fara dragoste n-as fii nimic !

Inteligenta fara dragoste, te face pervers. 

Justitia fara dragoste, te face implacabil. 

Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit . 

Succesul fara dragoste, te face arogant. 

Bogatia fara dragoste, te face avar. 

Supunerea fara dragoste, te face servil. 

Saracia fara dragoste, te face orgolios. 

Frumusetea fara dragoste, te face ridicol. 

Autoritatea fara dragoste, te face tiran. 

Munca fara dragoste, te face sclav. 

Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea. 

Vorbele fara dragoste, te fac introvertit. 

Legea fara dragoste, te supune. 

Politica fara dragoste, te face egoist. 

Credinta fara dragoste, te face fanatic. 

Crucea fara dragoste, reprezinta tortura."  

VIATA FARA DRAGOSTE... ISI PIERDE SENSUL... 

1 CORINTENI CAP.13, v. 1-13

Poem de dragoste

Chiar dacă mă vei prinde sub plasa de oţel
N-am sa strig.
Golurile se vor mări de la sine
Destul ca să scot mâna şi să cuprind luna.

Şi de vei face ziduri de piatră
Niciodată n-ai să zideşti închisoare pentru mine.
Pietrele se vor nărui de la sine
De îndată ce voi apărea eu.

Deşi mă vei exila şi mă vei trimite pe un ocean
Într-o barcă găurită
Am să desfid oceanul
Şi n-am să pierd nici această bătălie marină.

Sau dacă mă vei trimite în deşertul Saharei
Unde nisipul duşmănos e fierbinte,
Deodată va sufla parfum de iasomie
Ca să-mi umple serile pustii.

Ai uitat că într-una din primele noastre dimineţi
Mi-ai pus în mână o săgeată care poate ochi sunetul
Şi că tu ai fost cel care m-a învăţat
Să trag la ţintă fără greş.

Şi azi, dacă vrei să mă umpli de întuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am să netezesc cerul
Şi am să umplu lumea de lumimă într-o noapte fără lună.

N-ai decât să stai cu spatele întors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tăcut ca o rază. Iar tu , mirat, n-ai să ştii
De unde vine revărsarea aceasta de lumină.

Maitreiy Devi

"Dragostea este poezia simturilor..."

La fel ca orice necunoscut si nou, poeziile au fost vazute ca o pierdere de vreme, ca si ceva inutil, complet lipsit de valoare, o pierdere de timp. Dar pe parcursul timpului, poezia a devenit un aspect de baza in ce priveste drescrierea sentimentelor. Poezia are un farmec aparte. Ea ofera frumusete cuvintelor, iar rimele parca fac din cuvinte o melodie incantatoare, pe care ti-ai dori sa o auzi tot timpul. De poezii nu te poti plictisi; odata ce vraja lor a pus stapanire pe tine, nu mai ai cum sa scapi, iti vei dori sa citesti tot mai multe poezii, sa te lasi cuprins de magia lor, de “melodia vorbelor” sale. Cu toate ca poeziile sunt un domeniu fascinant al artei, nu poate fi inteleasa de oricine, ci doar de cei care au primit harul de a o aprecia la adevarat ei valoare.

Dragostea poate face miracole la fel de mari, sau chiar mai mari decat poezia. Dragostea este poezia suprema. Dragostea este poezia vietii, a sentimentelor. Dar cine nu simte dragostea, nu are cum sa inteleaga acest lucru. Totusi, fara dragoste, omul este lipsit de importanta si de apreciere sincera fata de ceea ce are. De exemplu, cum poate admira cineva un rasarit de soare fara a simti dragoste? Cum poate vedea frumusetea lucrurilor, frumusetea cuvintelor, a sunetelor, a cantecelor pasarilor, cum poate sa vada natura ca o dovada a dragostei? Fara iubire, cum i-am putea aprecia pe ceilalti? Cum am putea vedea binele din ei fara dragoste, cum am putea gasi acea trasatura care ii face unici, care pune “stampila de identificare”? Niciun sentiment nu are valoare si culoare daca nu este urmat de iubire. Fara iubire, viata isi pierde rostul, fara iubire nu ar exista arta, nu ar exista frumosul. Pentru a crea ceva bun, constructiv si frumos ai nevoie de iubire. Dar asa cum nu toti inteleg farmecul poeziei, nu toti pot intelege nici magia dragostei. Dar aceasta poate fi cultivata. In concluzie, daca nu ai simtit inca dragoste, nu te simti cuprins in totalitate de ea, daca iti doresti cu adevarat, dragostea te va gasi, nici nu va trebui sa o cauti.

Honore de Balzac

Iubirea de iubire

...la inceput iubirea de iubire
precum iubirea aburea in fire,
neliniste vibrand in elemente,
visand la bucuriile absente,
chemand impreunari, dorind a fire
la inceput ideea de iubire...

(...si noi ne-am cautat prin vremi de-a randul:
te banuiam , te-apropiam cu gandul,
te desenam recunoscandu-ti mersul
si-mpodobeam cu tine UNIVERSUL
fara de chipul tau in mine avandu-l
si noi ne-am cautat prin vremi de-a randul...)

...IUBIRE-i axul cerurilor toate
in mari nuntiri cu muzici peste poate,
un semn al ei si lumi cu lumi s-aduna:
idei danseaza, haurile tuna,
stele-n ghirlande leagana , se roate,
iubire-i axul cerurilor toate... 

Radu Carneci - Iubirea de iubire (vol.Pasarea de cenusa)

"Dragostea nu moare...."

"In noptile fara de somn, focul maniei arde in inima mea, dar odata cu el ard si mandria, prejudecata si valorile mele de altadata. O palpaire de teama suie dinlauntrul meu si arde totul din calea ei. Ma topesc ca o lumanare a carei lumina se imprastie jur imprejur. Picatura cu picatura, lumanarea cea dreapta se moaie, topindu-mi vanitatea si setea de prestigiu. Totul dispare in aceasta ardere. Eul meu, construit prin trecerea varstelor, a fost incapatanat ca aceasta lumanare, dar astazi, flacara fricii l-a inmuiat. Oare frica sa fie ? Imi este frica de scandal si de dispretul celorlalti ? Numai de aceea sufar eu ? La miezul noptii, pe cand privesc stelele, inteleg ca nu e asa. Ceva ce a crescut in spatele fricii, mai vast decat ea, a distrus-o la randu-i. Este dragostea indestructibila, dragostea fara de moarte. Flacara dragostei este cea care arde totul si incepe sa raspandeasca lumina. Lumina asta patrunde in adancul fiintei mele, in cel mai ascuns coltisor al inimii si toate fundaturile oarbe incepeau sa se lumineze. Toate pretentiile mele, toate autodeceptiile mele se evaporau, dispareau, am inceput sa vad imaginea intreaga a credintei. Viata mea si-a dobandit un nou inteles. Mi-l amintesc, imi apropii fata lui pe jumatate uitata, vocea lui, drumurile lui tainice, mainile lui,gelozia si, mai presus de toate, dragostea. Treptat am inceput sa acced catre o alta dimensiune. Este o alta existenta, in care binele si raul, credinta si necredinta, realitatea si fantezia acestei lumi imi apar fara rost. Coaja acestei lumi exterioare incepe sa se crape si sa cada, mintea imi spune ca ocara si lauda sunt totuna, ca exista lucruri mai adevarate decat toate acestea."


Fragment din DRAGOSTEA NU MOARE de Maitrey Devi