Photobucket
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 iulie 2011

Sunt eternitate !


Am sa fiu o raza de lumina din fiecare rasarit,
Am sa fiu  o picatura din fiecare ploaie,          
Am sa fiu o stea din cer ce jucasa-ti va zambi,
Am sa fiu  un fir de iarba pe care-l privesti,
Am sa fiu o frunza adiata de vant,
Am sa fiu  zambetul pe care il primesti,
Am sa fiu virgula intre cuvintele pe care le rostesti,
Ma vei gasi in toate cele pe care le iubesti doar sa vrei sa le privesti !
                             
Sunt eternitate !

O aripa de inger

Intr-un colt al lumii...



Intr-un colt al lumii...
...departe de tot , departe de mine , ma simteam goala uitand ideile necesare unui alt inceput.
Mi-era frica , mi-era rece , mi-era liniste , o liniste ce nu-mi daruia
insa puritatea noptii , lumina ei , luna.
Priveam in jos , caci asa mi-era data privirea , cu capul plecat
mergeam inainte.
In ganduri uitate-mi tresare ceva , era dorinta nebuna , era
speranta...c-o sa zaresc ceva.
Dar nu , caci nu stiam ca iarba e verde iar mirosul primaverii mi-era
strain.
Candva cladisem iubirea , cu timpul ea a cladit un zid , un zid ce avea
sa ma desparta de lume , de conceptii , de principii .. dorinta iubirii , dorinta conta caci din ea ma nascusem si in ea credeam.
Uitasem insa ca sunt trista , nu ma orbise nimeni ci singura am orbit .
Claritatea imaginii prin care-mi priveam viitorul era umeda de lacrima celui ce ma intreba intruna , cat de mult ma cunosc.
Nici acum , niciodata nu voi raspunde caci nu mi-e provocare , ma voi
descoperi atat cat voi dori iar atunci cand dorinta va disparea voi sti ca in cele din urma pe langa viata , alaturandu-se speranta ,
linistea serii , bucuria , iubirea ...si altele , am uitat si de mine.
Nu e nimic preconceput , totul vine de la sine si se sterge atunci cand
acel ceva va deveni nimic.
Asa cum eu , asa cum toti credem ca daca prezentul se intampla acum , daca trecutul e nesemnificativ iar daca viitorul aducandu-l
mai aproape de prezent , uitam prezentul...
Totul are o logica , insa cu toate astea logica nu inseamna totul.
Din pacate nu pot merge mai departe... oricat de mult m-as intoarce in
trecut , oricat de mult mi-as dori ca el sa nu conteze , conteaza...asa e logic.
Daca m-as gandi ca afara e cald , desi e frig as fi considerata mai
degraba paranoica decat optimista , daca as prefera ca soarele
sa fie steaua serii iar luna sa rasara dimineata as fi nebuna
negandindu-ma , nesperand , ce sunt?
Daca normalul are limite , daca nebunia e dureroasa , daca timpul se
masoara-n lacrimi de cele mai multe ori , de ce as fi alfel decat sunt?
De ce sa par fericita cand de fapt nu sunt? De ce sa-mi pese de lume
cand lumii nu ii pasa de mine?
...si totusi in lume traim , in lume se incadreaza normalul.
Imi doresc sa fug de tot , insa stiu ca sunt cativa care vor suferi ,
de aceea inca odata imi doresc ca totul sa devina nimic.
Par egoista insa stiu ca sacrificand prezentul , normalul si bucuria
vietii , ascunzandu-ma de ele si preferand nimicul ma sacrific pe mine.
Contez prea putin si sunt prea slaba sa pot schimba ceva ce-ar afecta pe
altcineva in afara de mine , iar daca tot sufar , daca tot nu contez
...prefer sa stau departe de tot ce e logic , prefer sa fiu ilogica , nu ma
intereseaza nimic altceva decat linistea EU-lui.
...o voi gasi...
intr-un colt al lumii.
 
O aripa de inger

duminică, 3 iulie 2011

O viata de as invata...



O viata de as invata si tot ar mai ramane...un strop
Sau poate un ocean,cine mai stie?
Sa stii sa fii tu insuti in tot ce esti,ce faci,ce simti...
asta-i realitatea!
Sa fii si bun si drept si prost atunci cand se impune asta!

O viata de as invata si tot n-as stii nimica
Vin altii care stiu ceva, un altceva anume
Si tot ce eu am invatat se duce in ruine,
Ca tot ce-i nou mi-a spulberat siguranta de sine.
Si-o iau din nou de la-nceput, incet si cu rabdare 
Sa inteleg si ce-a venit la mine nou acum din departare.
Invat mereu sa inteleg ca viata e o mare
Ce-aduce-n valurile ei necunoscuta zare! 

marți, 28 iunie 2011

"Dragostea este poezia simturilor..."


La fel ca orice necunoscut si nou, poeziile au fost vazute ca o pierdere de vreme, ca si ceva inutil, complet lipsit de valoare, o pierdere de timp. Dar pe parcursul timpului, poezia a devenit un aspect de baza in ce priveste drescrierea sentimentelor. Poezia are un farmec aparte. Ea ofera frumusete cuvintelor, iar rimele parca fac din cuvinte o melodie incantatoare, pe care ti-ai dori sa o auzi tot timpul. De poezii nu te poti plictisi; odata ce vraja lor a pus stapanire pe tine, nu mai ai cum sa scapi, iti vei dori sa citesti tot mai multe poezii, sa te lasi cuprins de magia lor, de “melodia vorbelor” sale. Cu toate ca poeziile sunt un domeniu fascinant al artei, nu poate fi inteleasa de oricine, ci doar de cei care au primit harul de a o aprecia la adevarat ei valoare.
Dragostea poate face miracole la fel de mari, sau chiar mai mari decat poezia. Dragostea este poezia suprema. Dragostea este poezia vietii, a sentimentelor. Dar cine nu simte dragostea, nu are cum sa inteleaga acest lucru. Totusi, fara dragoste, omul este lipsit de importanta si de apreciere sincera fata de ceea ce are. De exemplu, cum poate admira cineva un rasarit de soare fara a simti dragoste? Cum poate vedea frumusetea lucrurilor, frumusetea cuvintelor, a sunetelor, a cantecelor pasarilor, cum poate sa vada natura ca o dovada a dragostei? Fara iubire, cum i-am putea aprecia pe ceilalti? Cum am putea vedea binele din ei fara dragoste, cum am putea gasi acea trasatura care ii face unici, care pune “stampila de identificare”? Niciun sentiment nu are valoare si culoare daca nu este urmat de iubire. Fara iubire, viata isi pierde rostul, fara iubire nu ar exista arta, nu ar exista frumosul. Pentru a crea ceva bun, constructiv si frumos ai nevoie de iubire. Dar asa cum nu toti inteleg farmecul poeziei, nu toti pot intelege nici magia dragostei. Dar aceasta poate fi cultivata. In concluzie, daca nu ai simtit inca dragoste, nu te simti cuprins in totalitate de ea, daca iti doresti cu adevarat, dragostea te va gasi, nici nu va trebui sa o cauti.

Honore de Balzac