Imblânzeşte-mă !

"Chiar atunci sosi şi vulpea:
- Bună ziua, zise vulpea.
- Bună ziua, zise cuviincios micul prinţ întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni.
- Sunt aici, zise glasul, sub măr...
- Cine eşti tu?, zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist...
- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.
Dar după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă "a îmblânzi"?
- Nu eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii, zise micul prinţ. Ce înseamnă "a îmblânzi"?
- Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul lor folos. Cauţi găini?
- Nu, zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă "a îmblânzi"?
- E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă "a-ţi crea legături"...
- A-ţi crea legături?
- Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi pentru tine, fără seamăn în lume...
- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. E undeva o floare...mi se pare că m-a îmblânzit...
- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri...
- O! Dar nu e pe Pământ, zise micul prinţ.
Vulpea se arătă foarte nedumerită:
- Pe altă planetă?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vănători?
- Nu.
- Interesant! Dar găini?
- Nici.
- Nimic nu e desăvârşit, suspină vulpea.
Vulpea însă se întoarse la gândurile ei:
- Viaţa mea e veşniv aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi deosebi sunetul paşilor tăi de ai celorlalţi. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, acolo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin grâu.
Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ.
- Te rog...îmblânzeşte-mă, zise apoi.
- Bucuros aş vrea, răspunse micul prinţ, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!
- Ce trebuie să fac?, zise micul prinţ.
- Trebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea. La început,te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine..."


Micul print -  Antoine de Saint-Exupery

Prietenia de la distanta

"Exista o adevarata magie in prietenia de la distanta.Ea iti permite sa te relationezi cu alte fiinte umane intr-un fel care merge dincolo de a fi in mod fizic impreuna , iar aceasta legatura este adesea mai profunda."
Diana Cortes

Cântec pentru prieteni

Vă las toate ce-au fost bune,
Dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune,
Nu mai are niciun rost.

Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.

Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las drumul către lună
Şi copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună
Pentru viaţă până ieri.

Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopţile amare
Şi lumina mea dintâi.

Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las gândul de pe urmă,
Să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea,
Vă las tot ce am fost eu.

Vă las sufletul în palme,
Azvârliţi-l printre fragi
Şi iertaţi-mi voi povara,
Toţi cei care mi-aţi fost dragi.

Căci vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Tatiana Stepa

"O prietenie nu se verifică numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt."

Ceea ce întristează oarecum într-o prietenie este faptul că fiecare dintre prieteni sacrifică libertatea celuilalt. Prin "libertate" înţeleg suma posibilităţilor lui, voinţa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te întâlnească la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit să mergi cu ei la cinematograf, în vizită la cunoştinţe, să-ţi placă, în general, ceea ce la place şi lor, să gândeşti, în general, ceea ce gândesc şi ei. 


Unde eşti tu în toate aceste sentimente ale lor? Eşti descompus, distribuit şi asimilat dupa voinţa sau capriciul lor; iar tu faci la fel.
Dacă într-o zi vrei să faci altceva decât ceea ce se aşteaptă de la tine să faci, atunci nu mai eşti un bun prieten, atunci incomodezi, oboseşti, stănjeneşti. Câteodată eşti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tăi libertăţii tale: toleranţa.

Zilele trecute încercam să vorbesc cu câţiva prieteni despre moarte, iar ei parcă mi-ar fi spus: "Dragă, fii serios şi lasă prostiile la o parte!". Ei nu înţelegeau că ceea ce le apare lor drept prostii poate însemna pentru mine o problemă esenţială. Şi atunci m-am întrebat ce ar spune prietenii mei dacă aş săvârşi un act compromiţător, dar cerut urgent de libertatea mea? Şi mi-am dat seama că n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar încerca sa treacă o clipă în mine, ca să îmi înţeleagă nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lăsa singur. În nici un caz n-ar trece în mine. Or, dragostea adevărată nu însemnă decât această completă renunţare la individualitatea ta pentru a trece in celălalt.

O prietenie nu se verifică numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l încălzi cu mângâierile tale, a-l înconjura cu "sincerităţile" tale nu înseamnă nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experienţei destinului celuilalt), a nu-l preţui prin ceea ce îţi convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el însuşi, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om iar nu un simplu manechin.

Toate acestea însă nu ţi le cere nimeni, după cum nimeni nu-ţi cere adevărata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreşte el. Nu uitaţi că într-o prietenie nu contează numai ceea ce ia celălalt. Fiecare luăm mai puţin decat ar trebui. Acesta este marele nostru păcat: că nu ne e sete de mai mult, că ne mulţumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atâta spaimă de ridicol. Nu numai că nu dam cât ar trebui, dar luăm cu mult mai puţin decât ni se oferă.

Mircea Eliade

Prietenia

Prietenia nu-i un castel
ce, mostenit, il poti preface in nisip…
nu-i zestre ce ti-a fost ursita,
nici pui de caine priponit.

Prietenia nu-i o joaca
ce, plictisit, o cauti cand si cand…
nu-i valul spulberat de stanca,
nici clovn privindu-te razand.

Prietenia e o arma,
un scut, un palos, un atuu…
pe drumul vietii cand s-arata
ia chipul ei cu tine, tu!

Prietenia e o floare,
din bulb , in radacini s-a prins…
si daca stii un vreasc a pune
va dainui ca foc nestins.

Prietenia se castiga,
trage un loz! dar nu trisa…
imparte darul fara teama
cu cei ce iar te-or invata

cum sa divizi unul in doua,
cum timpul sa-l primesti in dar,
cum mâna sa le-o intinzii in anii
ce-mpovarati acum iti par. 

(autor necunoscut)

Persoanele vin in viata ta pentru un anumit motiv

Persoanele vin in viata ta pentru un anumit motiv, un anumit timp sau pentru toata viata.
Cand vei sti de ce , vei sti ce sa faci cu acea persoana.

Cand cineva e in viata ta pentru un anumit motiv, de obicei, e acolo pentru a-ti satisface o anumita nevoie pe care ai exprimat-o.

A venit pentru a te asista cand treceai printr-o anumita dificultate, pentru a te sprijini, a-ti da sfaturi, pentru a te ajuta fizic, emotiv sau spiritual.
Poate parea ca un dar din ceruri si chiar e. E acolo pentru un motiv pentru care tu ai nevoie sa fie.

Asadar, fie ca gresesti sau nu, ori intr-un moment mai putin potrivit , aceasta persoana va spune sau va face ceva care va duce relatia la sfarsit. Uneori pleaca , alteori moare. Alteori se comporta rau si te constrange sa iei o decizie. De aici trebuie sa intelegi ca nevoia ta a fost satisfacuta, dorinta ta realizata si treaba lui a luat sfarsit. Cererea ta a avut un raspuns si acum e momentul sa mergi inainte.

Cine va ramane in viata ta pentru un anumit timp, a sosit deoarece era momentul sa cresteti si sa invatati impreuna. Iti aduce un strop de pace sau doar te face sa razi.
Te poate invata ceva ce nu ai facut niciodata. Adeseori, iti da o incredibila cantitate de bucurie
Crede-ma, e adevarat! Dar e acolo doar pentru un timp.

Relatiile care dureaza toata viata te vor invata lectii care dureaza toata viata. Lucruri pe care trebuie sa le construiesti in sfarsit, pentru a avea fundamente emotionale solide. Treaba ta e aceea de accepta lectia, a iubi persoana si a utiliza ceea ce ai invatat in toate celelalte relatii sau momente ale vietii tale.
Se spune ca dragostea e oarba, dar prietenia, nu.

Multumesc ca esti o parte din viata mea , ca esti aici fie pentru un motiv, un timp sau pentru toata viata!

Pitagora - Prietenie

1. Sa nu devii dusmanul omului cu care nu mai esti prieten.
2. Sa nu vezi in dusmanul tau decat un om beat.
3. Nu-ti ascunde viata ci doar pune-o la adapost. Adaposteste-ti viata sub acoperisul prieteniei.
4. Fii propriul tau prieten daca nu ai altul.
5. Daca nu-ti poti gasi un prieten, gaseste-ti macar un tovaras de suferinta; va veti putea usura sufletul spunandu-va unul altuia pasurile.
6. Fa-ti un prieten, pentru ca astfel cineva sa aiba dreptul sa te aduca pe calea cea buna, cand savarsesti o fapta rea.
7. Sa nu mergi calare in timp ce prietenul tau merge pe jos.
8. Doi prieteni se vor darui unul altuia, schimbandu-si scuturile.
9. Sa nu fii prietenul unui om ce nu se ingrijeste cum se cuvine de pamanturile sale: nu se va ingriji nici de campul prieteniei.
10. Ce este prietenia? Un altoi desavarsit.
11. Ce este prietenia? Legatura dintre doua suflete desavarsite.
12. Fii haina prietenului tau, nu scara.
13. Sa nu te simti obligat fata de prietenul tau.

Pitagora - "Legile moralei si politice"

PRIETENIE

Te-apropii cu paşi lini ca o felină

Şi îmi pătrunzi în suflet cu tărie,

Atunci îmi pare viaţa mai senină,

Nu eşti iluzie, eşti prietenie!

                                               

Mă împresori apoi, ca o liană

Şi mă atragi spre tine cu mândrie,

Când nu-mi mai laşi nici trupul să-mi mai geamă,

Nu eşti iluzie, eşti prietenie!

Îmi infloreşti în inimă cu teamă

Şi nu-ndrăznesc să cred că-i feerie

Dar, totuşi, eşti ce am eu mai de seamă,

Eşti tot ce îmi doresc, eşti prietenie!

"Virtutea este fundamentul amiciţiei..."

Virtutea este fundamentul amiciţiei; pentru a o păstra nu este nevoie decât de caritatea reciprocă. Aceasta este simpla și nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Și dacă ea găseşte multe avantaje fără a le căuta (căci cine ar putea enumera foloasele și farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este mulţumită de sine însăşi, ea este pentru sine un pinten și o recompensă.

(Francesco Petrarca)

Prietenul

Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale

Uniti fiind în toate, cu umar linga umar.

Tin minte, intr-o noapte ploua si urla vintul

Când ai venit în goana să mă previi de-un rau

Simteam ca eu, ca tine, as rascoli pamintul

De-ar fi cindva-n pericol un fir din parul tau

Iar viata-si urma cursul.

Trecuram dintr-o tara

In alta, ce nisipul cu greu l-a inflorit,

N-a fost usor, adesea viata ne-a fost amara

Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta si-am razbit

Plimbarea-i pe sfirsite, amurgul vietii vine,

Privit-am iara viata în orele tirzii,

Prietene-ti string mâna, stiindu-te cu mine

Senin privesc la toate ce inca vor veni.

Jan Lulu Stern