Esti

Esti puternic...

Cand, desi suferi, poti sa zambesti.

Esti curajos...

cand iti depasesti frica si ii ajuti si pe altii sa faca la fel.

Esti fericit...

cand vezi o floare si esti recunoscator pentru aceasta binecuvantare.

Esti plin de iubire...

cand propria durere nu te orbeste in fata durerii altora.

Esti intelept...

cand cunosti limitele intelepciunii tale.

Esti sincer...

cand recunosti ca se intampla sa te minti pe tine insuti.

Esti viu...

cand speranta zilei de maine inseamna mai mult pentru tine decat

greseala zilei de ieri.

Esti in crestere...

cand stii cine esti si nu cine vei deveni.

Esti liber...

cand detii controlul asupra ta si nu doresti sa-i controlezi pe

ceilalti.

Esti onorabil...

cand consideri ca e o onoare sa-i onorezi pe ceilalti

 Esti generos...

cand poti primi intr-un mod la fel de dulce pe cat poti oferi.

Esti umil...

cand nu stii cat de umil esti.

Esti ganditor/corect. ..

cand ma vezi asa cum sunt si ma tratezi asa cum esti tu.

Esti plin de compasiune.. .

cand le ierti altora greselile si defectele pe care nu ti le ierti

tie.

Esti frumos...

cand nu ai nevoie de o oglinda sa-ti confirme acest lucru.

Esti bogat...

cand nu mai ai nevoie de nimic mai mult decat ceea ce ai.

Esti tu insuti...

cand esti impacat cu ...ceea ce nu esti.

(autor necunoscut)

Iubim atâtea lucruri pe lumea asta...

Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nțelegem bine ce prețuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.

Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Și plângem, și cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama și noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.

Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preț e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerți și fugi de dânsul; când însă, cumințiți,

Ne întâlnim, surâdem, și două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărțiți,
Că sufletul nu-i veșnic și ”ieri” un ”mâine”-nseamnă

Domnului Victor Hugo - Alfred de Musset

Ce inseamna ca te iubesc?

"Mi se pare o intrebare usoara (punerea in practica a raspunsului este grea). Sunt cateva lucruri care trebuie spuse (altfel nu vorbim despre iubire) si o voi face, pe puncte:  

1. Vreau sa existi (adica sa traiesti in sensul foarte basic de” supravietuire”). Vreau sa fii in continuare pe acest pamant, aici, cu mine, sau in alta parte, insa sa fii. Existenta ta nu-mi este indiferenta. Te vreau in viata si nu este doar o dorinta. Sunt pregatit sa fac multe lucruri in acest sens daca si tu esti de acord sau mi le ceri.

2. Vreau sa fii libera (sa te dezvolti). Vreau sa inaintezi in propria ta viata (sa nu stai pe loc si cu atat mai putin sa regresezi). Iti respect proiectele chiar daca uneori nu le inteleg, mi se par nerealiste, periculoase sau lipsite de viitor. Sunt proiectele tale, prin urmare esti tu. Daca am putere te sustin chiar in directii ce-mi par nesigure si cu siguranta te sprijin in proiectele pe care le aprob. O fac insa doar la solicitarea ta ceea ce inseamna ca altfel nu interferez. Lupt mereu cu dorinta de a te controla, a te modela, a te aduce mai aproape de imaginea din capul meu. In fiecare zi lupt cu asta. Adesea esuez insa nu renunt. Astfel ramai sau devii o persoana libera. Iar eu nu vreau sa iubesc o marioneta, un sclav sau o masina sofisticata. Vreau sa fii tu, desi asta, iata, nu-mi convine intotdeauna. Stiu ca as putea, intr-o maniera mai subtila (nici nu-ti dai seama) sau mai evidenta (presiune, violenta), sa intervin in viata ta si sa o orientez in directii alese de mine. Insa aceasta nu ar fi dragoste ci control. Renunt la control in relatia cu tine. Vreau ca tu sa cresti in directii alese de tine.

3. Vreau sa te cunosc. Vreau sa stiu cum te simti, ce fel de ganduri ai, la ce visezi, de cine ti-e teama, ce-ti imaginezi, unde vrei sa ajungi, ce doresti sa faci cu viata ta. Cu alte cuvinte, vreau sa fii transparenta, adica sa vad cum esti pe interior (sa-ti cunosc sinele). Stiu ca pentru a te dezvalui e nevoie sa te simti in siguranta cu mine si imi asum responsabilitatea pentru nivelul de incredere capabil sa-l creez. Mai stiu ca ti-e frica de felul in care as putea reactiona (critica, judecati, respingere) si caut sa te asigur ca, desi aceste posibilitati nu sunt excluse, dorinta mea mai mare este sa te inteleg. Nu doar ca nu sunt indiferent la cine esti tu ci chiar imi pari cineva special, pe care vreau sa-l cunosc in profunzime. Exista aici un fel de bucurie secreta pe care nu mi-o pot explica (deoarece nu o simt si fata de altii). Nu ma tem de epuizarea misterului, dimpotriva, cred ca nu exista sfarsit (altul decat moartea) al acestui proces de descoperire.

4. Vreau sa te ating. Aceasta intentie poate parea copilareasca, insa nu este asa. A atinge pe cineva inseamna a-l face pe acel om mai real. Imi place sa te vad sau sa te ascult insa a te atinge adauga experientei mele cu tine o dimensiune nepretuita. Suntem carne si oase, nu-i asa? Sigur ca, in functie de cine esti, atingerea poate fi doar afectuoasa, erotica sau sexuala. Imi vine sa spun, totusi, ca toate atingerile sunt erotice in urmatorul sens: sunt placute.


Si cine esti tu, persoana pe care o iubesc? Ai putea fi copilul meu, sotia sau sotul meu, mama sau tata, o bunica, un bunic, o prietena...(...). Nu este obligatoriu ca sentimentele sa fie reciproce. Si daca sunt, ne putem considera norocosi. Am castigat, pentru a doua oara, la loteria Vietii. Nu mai stii cand a fost prima data? Da-mi voie sa-ti reamintesc: atunci cand ai venit pe aceasta micuta planeta." 


(Adrian Nuta)

Fără iubire nu sunt nimic...

“De-aş vorbi toate limbile oamenilor şi pe acelea ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât un clopot dogit sau nişte talgere ţipătoare.

De-aş avea darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi tot ceea ce este ştiut, de-aş avea toată credinţa nemăsurată ce mişcă munţii din loc, fără iubire nu sunt nimic.

De mi-aş împărţi toate bunurile ca sa aibă ce mânca săracii, de mi-aş da ca o ofrandă trupul ca să fie ars pe rug, fără iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e răbdătoare, iubirea e plină de bunătate, iubirea nu pizmuieşte, iubirea nu se-mbufnează, nu se umflă de mândrie, nu-nfăptuieşte nimic necinstit, nu caută câştig pentru sine.

Nu se acreşte, nu bănuieşte răul, nu se bucură de strâmbătate, dar se veseleşte de adevăr. Iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orişice.

Iubirea nu dispare niciodată. 

Profeţiile vor avea un sfârşit, darul limbilor va înceta. Ştiinţa va fi depăşită. Căci cunoaştem nedesăvârşit şi facem profeţii nedesăvârşite. Dar atunci când desăvârşitul va fi înfăptuit, tot ceea ce este nedesăvârşit va fi înlăturat.

Când eram copil vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil.

Când am ajuns în puterea varstei am lepădat purtarea copilarească.

Acum vedem ca într-o oglindă nişte contururi şterse, atunci vom vedea lucrurile din faţă. Acum cunosc nedesăvârşit, atunci voi cunoaşte desăvârşit cum am fost şi eu cunoscut.

Aşadar aceste trei lucruri rămân: CREDINŢA, SPERANŢA şi IUBIREA.

Dar cel mai mare dintre tustrele este IUBIREA.“

Imnul Iubirii (Epistola catre Corinteni, capitolul 13)

Iubirea imi ajunge...

 "Nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta...o respir in fiecare clipa...E in mine si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului...

Cine n-o simte nu traieste aievea, cine o simte traieste in eternitate...cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet...

Ce-i afara e indiferent...nu exista...numai sufletul exista...Cand nu va mai fi sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul...restul...si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu...si restul depinde de alt rest..."

Liviu Rebreanu 

Sunt dornic sa...

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun.

Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău.
Iată de ce îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume.   Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun. 

Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede.

Iată de ce le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc. 

Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.

Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc.

 Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde.

 Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.

Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine.

Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima.

Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. 
Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine.

Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie.

Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător.

Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

Rabindranath Tagore

  

Sonetul XVII

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.

Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale

Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,
atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi.

Pablo Neruda

In iubire...

Nu poţi să strigi în iubire fiindcă este unicul loc unde nu au ce căuta cuvintele decât sensurile lor care şi aşa devin absurde.

Nu poţi să minţi în iubire fiindcă nicio simţire a ta nu poate fi minţită, altfel nu ai exista tu, ci minciuna vieţii tale. 

Nu poţi trişa în iubire fiindcă nu sunt niciodată două căi pe care să le poţi alege, ci doar una singură care este şi va rămâne calea vieţii tale.

De aceea în iubire nu poţi fi decât tu şi singurătatea din tine în afara sufletului tău pereche.

(Sorin Cerin)

Despre iubire

Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire opreliste.
Fie, mai degraba, o mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va, unul altuia, cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.
Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.
Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur,
Intocmai cum strunele lautei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.
Daruiti-va inimile, fara a le lasa insa una in paza celeilalte,
Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile,
Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc in umbra celuilalt.

Khalil GIBRAN – Profetul

E totul rânduit să se întâmple

Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

George Tarnea.

Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.

Veronica Porumbacu

...cât de mult te iubesc....

"Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cât de mult te iubesc chiar si atunci când pe buze e frig si peste tot e numai durere sau înstrainare si asta nu fiindca lumea ar fi straina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor straini de lume fiindca daca ar iubi-o si ar întelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adica, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire si profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi înteleasa? 

Noi nu suntem nimic altceva decât iubire si în urma noastra nu ramâne nimic altceva decât tot iubirea pe care am lasat-o acestei lumi si atât. Restul se sterge cu buretele desertaciunii pe tabla uitarii. Asta suntem noi! Iar cei care nu au trait o Mare Iubire înseamna ca nici nu s-au nascut vreodata pe acest tarâm. "

Sorin Cerin

Iubeste-mi mainile

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina...

Iubeste-mi mainile
Si ochii,
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-au plecat
Va fi mai mare
Decat norocul c-au venit.

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Sa-ti creasca vietii
Nestinsul zambet de zenit...

Elena Farago

Melodia zilei - L'AMOUR IN HERITAGE

Orice om

"Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi."

Geo Bogza

"Ce splendida nebunie!Ce sublima risipa !"

"Ce splendida nebunie!Ce sublima risipa!Sa te oferi in intregime altuia fara nici o rezerva,sa renunti la personalitate si la liberul tau arbitru,sa-ti depui vointa in mainile altei fiinte,sa nu mai vezi prin ochii tai,sa nu mai auzi cu urechile tale,sa faci din doua trupuri unul singur, sa amesteci si sa topesti doua suflete in asa fel incat sa nu mai stii daca esti tu sau celalalt,sa absorbi si sa radiezi necontenit,sa fii cand luna cand soare,o singura faptura sa constituie tot universul,toata creatia, sa-ti muti centrul de gravitatie al vietii, sa fii gata oricand la cele mai mari sacrificii si la abnegatia absoluta;sa suferi in inima persoanei iubite ca si cum ar fi inima ta,o,minune!dupa ce te-ai daruit tot,sa simti ca ai devenit doi;iata dragostea asa cum o concep eu.”


 Teophile Gautier

Triumful de a exista

De ce îmi e frică? Sunt o parte din infinit.
Sunt o parte din marea forţă a întregului,
o lume solitară, printre milioane de lumi,
o stea de mărimea întîi care se stinge ultima.
Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, trumf de-a exista
triumf de a simţi timpul curgînd îngheţat în vine,
de a simţi şuvoiul mut al nopţii
şi de a sta în picioare pe stîncă în bătaia soarelui.

Calc pe soare, stau dreaptă, în picioare, pe soare,
nu ştiu altceva decît soarele.
Timp – care schimbi, timp – care nimiceşti, timp – care farmeci,
vii oare cu noi reţele de intrigi, cu o mie de şiretlicuri pentru a-mi oferi o viaţă
asemeni unui grăunţe, unui şarpe încolăcit, unui recif de mare?
Timp – ucigaş – înapoi!
Sorele-mi umple pieptul pînă la margine cu miere suavă
şi-mi spune: stelele toate pieri-vor odată şi totuşi strălucesc fără frică!

Edith Sodergran

Floarea soarelui

Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,
După făptura ta strălucitoare,
Iar când apui în zarea călătoare
Obrazul mi-l aplec către pământ.

Stau noaptea-ntreagă aplecat aşa
Şi numai când răsari tu dimineaţa,
Descătuşând din neguri fruntea grea
Eu îmi ridic setos spre tine faţa.

Sorb razele pe care le trimiţi
Pe câmpul plin de-o harnică speranţă,
Şi simt, treptat, cum nervii mei trudiţi
Se umplu de-o frenetică substanţă.

Aceasta îmi străbate trupu-ntreg,
Şi-mi urcă prin arterele rebele,
Până când, împlinit, rodesc şi leg
Cu toate florile fiinţei mele.

Radu Stanca

Un gand pe zi - Fii doar tu însuţi şi va fi suficient.

Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. 


Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. 


Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!


Osho

A darui si a primi

Am trimis un zâmbet şi el a navigat departe

Pe mările zbuciumate ale vieţii.

Mult mai multe zâmbete decât pot eu număra

Au navigat spre mine înapoi.

Am strâns o mână în timp ce şopteam încurajator

"Norii vor fi împrăştiaţi de vânt"

Şi am simţit că viaţa-mi este binecuvântată

În fiecare oră din acea zi.

Am trimis o urare de fericire

Acolo unde cineva în suferinţă avea nevoie de ea.

Şi, foarte curând după aceea, am găsit bucurie

Adăugându-se în cămara mea.

Mi-am dăruit cu înţelepciune

Mica mea comoară din monezi câştigate cu trudă.

Dar acum s-au întors la mine

De sute de ori înmulţite.

Am ajutat un om să urce un povârniş,

O nimica toată.

Şi totuşi o recompensă bogată am primit

Pentru că am acum un nou prieten.

Mă gândesc în fiecare dimineaţă când mă scol,

Cum pot să realizez ceva,

Eu ştiu că fiind folositor, progresez

Şi dăruind va veni timpul să primesc.

   Thomas Gaines