De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni ?

" Dar nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevar numai plini de răni ? De ce ar trebui să fim sfăşiaţi de un vultur ca să avem curaj ?


 Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa ? Nu exista un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe.    Dar îl putem cita liniştiţi ? 


 Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi ? Nu, nu vreau să ajung la această concluzie oricâte argumente s-ar aduce în favoarea ei. Măreţia unui martir nu se măsoară după suferinţele îndurate, ci dupa credinţa sa. "


Octavian Paler

Timpul celor inocenti...

Se pare că timpul celor inocenţi a murit demult şi tot ce mai putem râvni astăzi e să ne alegem felul de vinovăţie. 


Astăzi ştiu că putem minţi nu numai ocolind adevărul, ci şi susţinându-l cu jumătate de voce sau incomplet. Nu se poate lupta cu compensaţii metafizice împotriva unui rău real. 


Îmi lipseşte nu numai generozitatea de a iubi orice, îmi lipseşte şi generozitatea de a trece peste orice.


M-am străduit din toate puterile să mă conving că numai ce admir mă înalţă, dar nu pot să mă prefac că nu văd şi nu aud.


Şi ca să tac mi-ar trebui o forţă pe care n-o am, ori o indiferenţă pe care sper să n-o capăt niciodată.




Octavian Paler - Polemici cordiale

"Ceea ce nu ne lipseste ne apartine."

“Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…”


Octavian Paler