"Sunt satul de vorbe..."

"Sînt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare,
Vino sa uitam cuvinte si sa învatam a fi,
De cuvinte fara noima, de sonoritati pustii,
Sa spalam întrega fire, sa traim cu-ndurerare.

Sa uitam ce-nseamna „lume”, si „avere”, si „putere”
Sa uitam cuvîntul „daca”, sa uitam cuvîntul „da”,
Si-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa
Sa traim tacînd iubirea, fiindca totul e tacere. "

Veac de tacere - Adrian Paunescu

Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi

Altceva nu-i nimic

Si mereu ma complic

Si ce simplu mi-ar fi,

Daca nu te-as iubi.

Daca m-as lua dupa pretexte,

daca-as trage unde e usor,

nici nu trebuia s-aud de tine

si-mi era mai de folos sa mor.

M-am bagat de buna voie sluga,

dragostei morale ce ti-o port,

dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil

sa privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simpla incapatanare,

pentru un ambitios pariu,

dar aleg o cale complicata,

tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza,

decorata circumstantial,

ma inchin la legile naturii

si salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viata prefacuta,

tatal ei de soarta la mezat,

te iubesc in felul unui traznet,

te prefer asa cum s-a-ntamplat.

Greu imi e si greu iti e si tie

cu acest fel de a trai al meu,

totusi, vreau sa stii ca, din pacate,

dragostea e o dificultate,

fara care-ar fi cu mult mai greu.

Adrian Paunescu