Stea adusă de vânt

De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat. 

Ana Blandiana

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Lucian Blaga

" Lumina..."

De cateva saptamani, Maestrul se afla pe patul de moarte, in coma. Intr-o zi, el a deschis subit ochii si si-a vazut discipolul preferat la capataiul lui.

- Nu ai parasit nicio clipa patul meu, nu-i asa? i-a spus el cu blandete.

- Nu, Invatatorule, nu am putut.

- De ce?

- Pentru ca tu esti lumina vietii mele.

Maestrul a oftat:

- Chiar atat de mult te-am orbit, fiule, incat refuzi sa vezi lumina din tine?

Nu ma trezii !

Nu ma trezii,
Caci doar aici eu stiu sa zbor;
Ca pasarile, ma raidic usor..
Nu ma trezii,
Caci ranile nu ma mai dor;
Si umbre dispar in lumina,
Iar, inima mi-o simt prea plina
De bucurie si amor..
Nu ma trezii,
Caci universu-ntreg e aici,in palma mea!
Un semn sa fac si mi se va-nchiana!
Aici e pace si e soare...
Si ce-a mai neansemnata fiinta
Aici un loc ea are..
Nu ma trezii,
Sa-mi spulberi bucuria,
In vise mi-e calatoria
Spre lumi atat de minunate!


(anonim)