De ce-ti pleci ochii-n jos, mereu tacuta...
De parc-ai cerceta ceva de mult trecut...
De ce privirea-ti zboara, abatuta?
Ce taine te framanta , ce-ai pierdut?
De ce privesti in urma mai tot timpul?
Pe cine-astepti, pe cine n-ai vazut?
Nu mai zambesti? De ce? E-atat de simplu…
E simplitatea-n care te-am stiut…
Radeai candva si eu radeam de bine…
Unde te-ai dus, unde te-ai ratacit?
Ce pot sa fac sa reinvii in tine
Omul de ieri cu zambet implinit?
Te vad, te-aud, te-ascult si nu pot crede…
Ca tu esti tu …cat de schimbata esti…
Pari rupta din alt timp, din alta vreme…
Si obligata pari sa ne privesti…
Intoarce-te in clipe ireale…
De nu mai vrei si nu mai poti trai…
Impaca-te cu gandurile tale
Si vino inapoi, de vei zambi…
Nu-ti pangari prezentul, fara vina
Si nu te-ndeparta de viitor…
Ridica-ti ochii catre luna plina
Si aminteste-ti...ii vorbeai pe-un nor…
Cauta-ti cerul ce te-astepta-n seara
Sa-i canti de dragoste si dor mocnit…
Gaseste-ti visul si viseaza-l iara
Nu-l zavori in lacrimi de argint…
argintul viu al lacrimilor triste...
nu te ajuta sa traiesti nicicum...
mai da-i o sansa clipei sa existe...
si fii iar tu, cum nu te vad acum...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu