duminică, 18 septembrie 2011

Incercarile vietii...



Omul este adesea greu încercat. Când se află la o răspântie a vieţii îşi spune: “dacă scap şi din această încercare, omenia mea va creşte. De aci înainte viaţa mi se va scurge mai înţelept. Voi îndrepta tot ceea ce îninte vreme nu putem vedea că e rău, voi face numai bine. Voi cuprinde tot ce mă împrejmuie şi voi modela frumos. Zilele să-mi fie luminate şi clipa rodnică.”

De cele mai multe ori, omul uită suferinţa, uită legământul faţă de Dumnezeu şi faţă de fiinţa sa apăsată. Viaţa noastră e cu mult mai tragică decât ne-o închipuim.

Că omul suferă şi se înnobilează este un lucru îmbucurător. Dar ce poate fi mai trist decât suferinţa fără frumuseţe, fără rodnicie, fără urmă.

Viaţa, viaţa aceasta zilnică ne face să pierdem frumuseţea pură a începuturilor, ne macină sufletul şi ne acoperă cu poveri de uităm cine suntem şi unde mergem. Viaţa noastră uscată, greoaie, amară, uneori dezgustător de trivială, alteori banală şi mai totdeauna întâmplătoare, poate să aibă o încercare de răspuns, loc din care se desprind noi căi, căile luminii şi ale frumuseţii. Se deschid porţile largi ale cerului care cheamă, îmbogăţeşte şi flutură mereu alte îndemnuri, ne înfrigurează sufletul în aşteptarea înţelesului.

Sensul încercărilor vieţii este înnoirea; ele ciocănesc rugina de pe suflet. Încercările grele ce se abat asupră-ne ne descoperă pe noi înşine, cei uitaţi nouă.

Aşa pătrunzi înăuntru, în inima ta şi a lumii acesteia, în realitatea ascunsă a Dumnezeului viu.

Ernest BERNEA – Îndemn la simplitate

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget