joi, 25 august 2011

Secretul umbrei - fragment

Stam învaluiti în povestea noastra - asezati în siguranta în capsula - astfel încât sa ne putem pastra confortul a ceea,ce stim si sa ne odihnim în sentimentele certe si familiare de a fi acasa. 

Când viata devine dificila si ne confruntam cu durerea produsa de propriile limitari sau de dezamagirea ca traim sub standardele fixate de noi însine, putem, cel putin, sa contam pe un lucru - si anume, pe previzibilul din povestile noastre. Acestea ne ofera ceva si pe cineva cu care sa ne identificam. 

Cel mai neplacut sentiment pentru o fiinta omeneasca este sa simta ca reprezinta un "nimic", ca viata si experientele personale nu conteaza.
Cei mai multi dintre noi am îndura mai degraba sa nu fim iubiti, decât sa fim total invizibili.

 Astfel încât, în încercarea disperata de a da un sens vietii, ne cream si apoi ne repetam povestile; si în timp ce ne agatam cu putere de ceea ce credem ca suntem, ne perpetuam dramele. Apoi, treptat si în necunostinta de cauza, devenim, la propriu, dramele noastre.
Ne jucam rolurile si le caram dupa noi ca pe niste insigne de onoare. Facem investitii pentru a le mentine în viata dar, pe parcursul procesului, devenim în mod inconstient victimele povestilor pe care le-am creat pentru a ne apara secretul. Devenim chiar victimele propriei noastre vieti.

Debbie Ford - Secretul umbrei

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget