Vibrez pierduta-n noapte, precum o melodie...
acorduri sufocate, de dor in vesnicie...
par note deformate, de tipete si plans...
ce pier in slabe soapte, golite de cuprins...
intinderile negre din sufletul meu stins…
imi nasc fantasme albe din gandul trist, ucis…
te cercetez in taine…dar tainele te-ascund…
si iar ma darui toata pustiului flamand…
plutind in nepasare si fara un cuvant…
ma sting, gasesc scapare in fuga si in vant…
si rascolesc desertul, caci tu mi-ai fost nisip…
e azi, clepsidra noastra imprastiata-n timp…
si iar vibrez in noapte…caci ziua nu ma vrea
nu-mi lumineaza drumul catre clepsidra mea…
iar sunetele sparte in cioburi cristaline…
iti cauta iubirea…si canta pentru tine…
e muzica din suflet, cea care n-are stare …
nici timp, nici interziceri, mereu staruitoare…
de-o vei simti vreodata iti va patrunde-n gand…
ma vei vedea pierduta, in noapte ratacind
strigandu-te, iubite…stingandu-ma iubind…
Mirela Apintilioaiei
surse : Mirela, Poezie,Intelepciune
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu