Deci nu uita: în primul rand, compasiunea nu este bunăvoinţă, într-un sens – în sensul în care se foloseşte cuvântul bunăvoinţă, nu este bunăvoinţă. În alt sens, compasiunea este singura bunăvoinţa adevărată. Nu eşti doar “amabil” cu cineva, nu eşti mai mare decât altul, ci doar eliberezi energia pe care o primeşti de la întreg. Vine de la întreg şi se întoarce la întreg – iar tu nu stai în calea sa ca un obstacol, asta-i tot.
Când Alexandru a călătorit în India, s-a dus să îl vadă pe marele mistic Diogene. Diogene era întins pe malul unui rău, făcând o baie de soare. Alexandru îşi dorise dintotdeauna să-l vadă pe acest om, Diogene, pentru că auzise că, deşi el nu posedă nimic, nu există altcineva mai bogat decât el. Are ceva în interiorul său, fiinţa sa este luminoasă. Oamenii spuneau: “Este un cerşetor, dar un împărat adevărat.” Deci Alexandru era foarte intrigat. În timpul unei călătorii, a auzit că Diogene era pe aproape, aşa că s-a dus să-l vadă.
Dis de dimineaţă, la răsăritul soarelui, Diogene stătea întins gol pe nisip… Alexandru spune:
- Sunt fericit să te văd. Se pare că tot ce am auzit este adevărat. Nu am văzut niciodată un om mai fericit. Pot să fac ceva pentru tine, domnule?
Iar Diogene i-a răspuns:
- Doar să te dai un pic mai încolo; stai în soarele meu. Şi adu-ţi aminte să nu stai niciodată în calea soarelui. Eşti periculos, poţi împiedica soarele să ajungă la mulţi oameni. Doar stai deoparte.
Compasiunea nu este ceva ce dăruieşti celorlalţi; ea înseamnă pur şi simplu să nu stai în calea soarelui…
Osho
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu