vineri, 8 iulie 2011

Privind prin zăbrelele de visuri



Mă uit printre zăbrelele de visuri la viaţă,
aşa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineaţă
la cuşca unei paseri.

Şi când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
şi înţeleg menirea soartei :
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieţii,
ne irosim privirile cerşind
o zare fără zid şi gratii ...

   
Mihail Steriade

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget