duminică, 4 septembrie 2011

Rugaciunea corecta



"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci orişicine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide. Cine este omul acela dintre voi care dacă-i cere fiul său o pâine să-i dea o piatră? Sau dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci dacă voi care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer! Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii" (Pilda "Stăruinţa în rugăciune", Evanghelia după Matei).

Am preluat integral această pildă, exceptând numerotarea paragrafelor, aşa cum este făcută în Biblie. De altfel, am convingerea că fiecare pildă din Noul Testament este ca o casă, care adăposteşte lucruri valoroase, dar nu putem privi către un lucru pentru a înţelege arhitectura casei, deci nu putem interpreta un singur paragraf, fără a privi contextul sau pilda, în întregime. Pilda  "Stăruinţa în rugăciune" dezvăluie aspecte frumoase, dar şi ascunse ale rugăciunii. Cu toţii cunoaştem expresia "cere şi ţi se va da", dar ne-am aplecat mai pu­ţin atenţia asupra observaţiei pe care o face Iisus în legătură cu "primi­rea". El ne spune că "primim" de la Dum­nezeu ceea ce cerem şi asta se în­tâmplă fără dubii. "Dacă voi, care sun­teţi răi, ştiţi să le daţi copiilor voştri daruri bune, cu atât mai mult Ta­tăl va da lucruri bune celor care cer". Vedeţi, Tatăl le dă lucruri bune celor care cer! Iar acum vă spuneţi; "Doamne, păi eu am cerut şi aia, şi aia, am cerut să fiu fericit, am cerut să iubesc şi să fiu iubit, dar sunt singur cuc". Fiecare dintre noi ar putea face o listă uriaşă, poate mai lungă decât efectele adverse şi secundare ale unor medicamente, fiecare ar scrie acolo câte a cerut şi i s-a dat invers, de câte ori a bătut şi i s-a închis uşa, de câte ori a căutat şi n-a găsit sau a găsit cu totul altceva decât... a căutat. Cum e posibil aşa ceva dacă Iisus a spus că Dumnezeu ne dă ceea ce noi cerem? Unde-i problema? 

Tâlcul pare a ni-l aduce în pilda de mai sus tot Iisus. Este profund, este incredibil, este parte a rugăciunii. Şi este acea parte a rugăciunii care ne spune făţiş că a te ruga nu înseamnă doar a-i spune lui Dumnezeu cuvinte. A te ruga nu înseamnă doar a cere, a cău­ta şi a bate (a spune cuvinte şi a ac­ţio­na, nu-i aşa?). Rugăciunea este cu mult mai mult. Ia priviţi ce spune Ii­sus; "Tot ce voiţi să vă facă vouă oa­me­nii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Pro­o­ro­cii". Deci, pilda începe cu expresia "cere şi ţi se va da" şi se încheie cu ex­presia de mai sus, care dezvăluie "cum anume să ceri". Şi urmează altă dez­văluire fantastică; "Să le dai oa­me­nilor ce vrei să primeşti", asta-i ru­găciune. Iisus nu spune că trebuie să-i dăm ceva lui Dumnezeu. Ba, într-o altă pildă el ne asigură că Dumne­zeu ştie ce avem nevoie înainte să ştim chiar noi înşine. Iisus ne vesteşte că aceasta-i legea existenţei şi ceea ce ne construieşte viitorul (expresia "pro­o­rocii" semnifică viitorul, cel pu­ţin asta înţeleg eu). Să reţinem; "tot ce voiţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel". Iată taina rugăciunii. Tai­na cererii şi a primirii în existenţă, tai­na darurilor şi taina pe care n-o în­ţelegem atunci când presupunem că am cerut şi n-am primit ceea ce am cerut.
Iisus ne spune că primim exact ceea ce am cerut. Iar acum vedem că "a cere" nu înseamnă doar a ne repezi în faţa icoanei şi-a striga "Doamne, dă-mi", căci asta-i doar jumătate de rugăciune. A cere înseamnă a da, iată ce taină! Rugăciunea înseamnă şi acţiune; a cere şi a face ceea ce tu ceri. Rugăciunea înseamnă acţiune în existenţă, rugăciunea este felul tău de a trăi printre oameni şi a face pentru ei ceea ce vrei pentru tine. Asta-i stăruinţa în rugăciune; să-i faci altuia ceea ce vrei să ţi se facă ţie. Să-l iubeşti pe altul, nu să aştepţi, nu să te scufunzi în mustrări, în judecăţi şi patimă la gândul că el nu te iubeşte. Să-i faci altuia ceea ce vrei tu să ţi se facă. Atunci te rogi corect; te rogi prin cuvânt şi prin acţiune, prin faptă. Acestea sunt cele două faţete ale rugăciunii. Probabil că adesea noi împlinim doar una. Spunem una, facem alta împotriva oamenilor. Şi dacă-i aşa, cum să cerem pâine şi să nu primim pietre? Rugăciunea corectă, rugăciunea care-i aduce omului binele, presupune să ceri binele de la Dumnezeu, dar şi să-l faci pentru alţii!


Maria Timuc

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget