“Gândiţi-vă la cât timp pierdeţi cu oameni care nu vă înţeleg, câtă afecţiune risipiţi pentru oameni care nu simt – iar pentru acei foarte puţini, care vă sunt adevăraţi fraţi, nu găsiţi decât câteva zâmbete, câteva vorbe goale.
Tot ce e mai bun în noi îl dăm oamenilor care n-au ce face cu darurile noastre. Te întâlneşti cu un oarecare, şi lui îi sacrifici timpul tău şi îi deschizi sufletul; iar prietenului tău nu-i dai nimic, sau îi dai resturi. De ce o fi aşa?
Cunosc câţiva oameni mari din acest veac înconjuraţi de lichele, de tipi oarecare, de vacuităţi. Aproape că am fost gelos pe aceşti fericiţi cari pot avea în fiecare zi ceeea ce alţii, poate mai buni decât ei, nu pot avea decât un ceas în toată viaţa. Dar aşa se întâmplă cu fiecare dintre noi, de ce să ne ascundem? Preferăm să “căutăm”, pierzîndu-ne timpul, decât să ţinem în braţe ceea ce am înţeles de mult că e vrednic de noi.”
Mircea Eliade
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu