duminică, 28 august 2011

Timpul trece - Poveste cu talc



O doamna in varsta se hotari sa faca o scurta calatorie cu trenul, pentru a admira o regiune pe care nu o cunostea, dar a carei frumusete fusese mult laudata.

Ea gusta mai dinainte aceasta placere. Urca in vagon, isi cauta un loc bun, iar dupa ce-l gasi, isi aranja cu grija bagajele punandu-le cand sus, cand jos. Isi agata mantoul, aranja perdelele de la ferestrele vagonului.

Cand totul a fost in ordine, satisfacuta, gandi ca era timpul, in sfarsit, sa se aseze si sa admire peisajul. Dar trenul isi incetini mersul si curand auzi numele garii unde trebuia sa coboare. “Oh”, gandi ea, “daca as fi stiut ca se ajunge asa de repede, nu mi-as fi pierdut timpul cu aceste maruntisuri fara importanta.”

Cati dintre noi, la sfarsitul unui an, unui concediu, unei zile, unei relatii…unei vieti… ar putea sa spuna:

“Daca as fi stiut ca timpul trece atat de repede, nu l-as fi pierdut ocupandu-ma cu lucruri ursuratice.“

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget