Iti cunosc maiestria !

Ca nu cumva sa nu te pretuiesc de-ajuns
te-ascunzi intr-o mie de chipuri.
Ca nu cumva sa te asemui tuturora,
ramai deoparte.
Iti cunosc, iti cunosc maiestria!
Nicicand nu mergi tu pe cararea
pe care-n gand alergi.

Ca nu cumva sa te cunosc prea bine
te joci cu mine,
Ma orbesti cu zglobiul tau ras
dupa care-ti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc, iti cunosc maiestria!
Nicicand nu vrei sa spui adevarul
pe care-l ai pe limba.

De la mine vrei mai mult ca altele
de aceea stai tacuta
c-o jucausa nepasare
te feresti de darurile mele.
Iti cunosc, iti cunosc maiestria!
Nicicand nu vrei sa primesti
ceea ce ai primi cu bratele deschise.

Rabindranath Tagore