sâmbătă, 6 august 2011

Fără iubire nu sunt nimic...



De-aş vorbi toate limbile oamenilor şi pe acelea ale îngerilor, fără iubire nu sunt decât un clopot dogit sau nişte talgere ţipătoare.

De-aş avea darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi tot ceea ce este ştiut, de-aş avea toată credinţa nemăsurată ce mişcă munţii din loc, fără iubire nu sunt nimic.

De mi-aş împărţi toate bunurile ca sa aibă ce mânca săracii, de mi-aş da ca o ofrandă trupul ca să fie ars pe rug, fără iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e răbdătoare, iubirea e plină de bunătate, iubirea nu pizmuieşte, iubirea nu se-mbufnează, nu se umflă de mândrie, nu-nfăptuieşte nimic necinstit, nu caută câştig pentru sine.

Nu se acreşte, nu bănuieşte răul, nu se bucură de strâmbătate, dar se veseleşte de adevăr. Iartă totul, crede totul, speră totul, suferă orişice.


Iubirea nu dispare niciodată. 

Profeţiile vor avea un sfârşit, darul limbilor va înceta. Ştiinţa va fi depăşită. Căci cunoaştem nedesăvârşit şi facem profeţii nedesăvârşite. Dar atunci când desăvârşitul va fi înfăptuit, tot ceea ce este nedesăvârşit va fi înlăturat.
Când eram copil vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil.

Când am ajuns în puterea varstei am lepădat purtarea copilarească.
Acum vedem ca într-o oglindă nişte contururi şterse, atunci vom vedea lucrurile din faţă. Acum cunosc nedesăvârşit, atunci voi cunoaşte desăvârşit cum am fost şi eu cunoscut.

Aşadar aceste trei lucruri rămân: CREDINŢA, SPERANŢA şi IUBIREA.

Dar cel mai mare dintre tustrele este IUBIREA.

Imnul Iubirii (Epistola catre Corinteni, capitolul 13)

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget