luni, 29 august 2011

Doar Eu...

In acest blog am adunat ganduri, indemnuri, poezii care pe mine m-au ajutat si care m-au impulsionat. Nu v-am scris pana acum din propria mea simtire si traire si vreau sa va marturisesc ca din neincredere in propria mea persoana.Simt sa o fac acum si voi fi deschisa si directa. 


Am trait mult prea mult in trecut si greu am inteles ca el e trecut si a trecut, uitand sa traiesc in prezent. Am avut sansa sa stau 1 an de zile fara o activitate concreta si fara un venit, spun sansa pentru ca doar asa am invatat sa ma cunosc si nu doar asta. Nu mi-a fost usor, ba chiar foarte greu si nu din prisma banilor ci lipsa activitatii...insa EU am ales...aveam optiunea sa raman intr-o companie in care nu mai aveam nicio satisfactie sau sa plec...am ales sa plec...asumandu-mi riscurile...am avut o incredere mare in mine...atunci...nu regret nicio clipa plecarea...regret ca in Romania nimeni nu mai da doi bani sau o sansa unui om cat de cat cu experienta...asta doare...rau...EU am ales...imi repetam mereu acest lucru.
Trecutul meu desi trecut, nu a fost unul roz...sa-i spunem gri...dar acest gri...a fost format din alb si negru...si ca de mine depinde in ce nuanta voi crede in viitor.


Am pendulat intre alb si negru si cred ca fiecare dintre noi trecem prin aceasta paleta de culori...trecem de la o stare la alta...insa la un moment dat in mine acumulasem prea mult negru...atunci mi-am simtit caderea...si constientizat-o...da, eram innegrita de frustrari, de rautate, de neimpliniri, de nesansa...asa simteam...si cu toate cartile citite nimic nu ma facea sa vad albul.Vazandu-mi negrul din mine si privindu-ma fizic in oglinda, mi-am dat seama ca singura nu il voi putea inlatura. Acel megru se numeste depresie...o boala pe care multi o iau in deradere sau pe care o considera un moft...este o boala...care necesita rabdare, intelegere si incredre...


DA, sunt depresiva si ceea ce scriu aici sau pe facebook ma ajuta in primul rand pe mine si sper sa-i ajute si pe altii, desi nu sunt eu in masura sa fac asta. 


Oricata psihoterapie faci daca TU nu vrei sa te ajuti si sa constientizezi, nimic si nimeni nu o va face ! E exact ca atunci cand iti este sete...oricat de multa apa ar bea cel de langa tine nu iti stampara tie setea. :)


Acum vad cum acea nuanta de gri se indreapta mai mult spre alb...si asta mi-o datorez mie oricat de egoist suna.. Eu am trecut prin negru, eu am pierdut oameni datorita acelui negru, eu aveam nevoie de mine.


Asta nu inseamna ca nu le sunt recunoscatoare celor care au incercat si uneori au reusit sa puna o nuanta de roz in viata mea ! 


Tot ce am invatat pana in acest moment al existentei mele: ca tot ceea ce iti trebuie gasesti in tine si tot ceea ce ai nevoie sau de cine ai nevoie esti TU ! Nimeni nu te cunoaste mai bine.


Intamplarile negative pe care nu de mult le blamam si spuneam ca nu le meritam, se dovedesc a fi stalpii care mi-au consolidat prezentul si viata ! 


INDEMNUL SI GANDUL MEU ESTE SA NU DISPERAM INAINTE DE A SPERA ! 
Sa rezistam inca o clipa, inca o respiratie, sa ne agatam de noi, de ceea ce suntem chiar cand totul pare pierdut !


SA NU NE RUSINAM DE CEEA CE SUNTEM , NICIODATA !















0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget