marți, 30 august 2011

Comoara unui suflet - Va fi un timp



Va fi un timp cand vom privi in urma
Si ne vom ingrozi, vazand atata ura...
Va fi un ceas, cand suflete ranite
Vor cere socoteala...in fapte si cuvinte.

Sunt suflete pierdute, o, Doamne, care plang…
Sunt mii in jurul nostru ce sufera in gand...
Iar noi strigam intr-una:„nu stiu cum s-a-ntamplat!”
Ranind din nou cu vorbe... greu, Doamne, de iertat!
Si-n ultima secunda,cand n-avem pic de vlaga,
Rugam sa ni se ierte greseli de-o viata-ntreaga.
Uitam ca suntem oameni si sluga ni-i cuvantul.
Gresim, ca suntem oameni,iertat ne fie gandul!

Sunt, totusi, animale ce nu scot un cuvant…
Zgaraie, musca oameni...dar nu ranesc atat!

Stiu, va veni un tim,cand vom privi in spate
Si ne vor ingrozi,rani provocate-n soapte...
Atunci, in orice minte vom pune-o intrebare:
„De ce cuvantu-i arma,de ce zic vorbe-amare?"

Noi ne hranim cu ura,in loc sa ne iubim
Si folosim cuvantul...doar sa ne injosim!
Nu pretuim vorbirea...ce trist o folosim!
Nu-i stapanim puterea...dar cand putem, lovim!



Mirela

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget