Comoara unui suflet - In cufarul meu

Stiam ca vine toamna...dar nu o asteptam...

priveam, tacut, icoana...iubirii ce-o pierdeam...
stiam ca moare iarba si zilele se-nchid...
stiam ce veche-i lada lipita de un zid...
de iedera-mbracata, inchisa de demult,
cand ne iubeam odata...ce timpuri au trecut!
In ea ascund secunde...trairi si feerie...
In ea te-ascund pe tine, vara de poezie!
Si, ferecata-n lacat, nimeni nu mi te stie
nimeni nu mi te fura, nici toamna aurie …
Iar, de-mi albeste timpul, il las sa-mbatraneasca…
eu ma asez pe-o lada, uitata sub fereastra,
lipita de-al meu zid si imbracata-n iederi,
plina de amintiri , de cand eram luceferi…
Iar de ma-ntreaba dorul, ce faci, pe unde esti?
poti descuia zavorul, putin, sa-l linisteti...
Si nu te intrista, ca te pastrez in cufar...
Esti in inima mea... al lacului meu nufar..
Eu nu te las uitarii, nici toamnei nu-i dau timp,
sa-ti rupa din petale...eternul ti-l inchin...
Iti voi veni alaturi si n-oi mai vrea sa ies...
vom sta, ascunsi de lume, alaturi sa-ti visez...
sa fac din anotimpuri, in tot anul, o vara...
sa scriem impreuna versuri de-odinioara...

Mirela