Sunt dornic sa...

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun.

Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău.
Iată de ce îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume.   Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun. 

Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede.

Iată de ce le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc. 

Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.

Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc.

 Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde.

 Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.

Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine.

Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima.

Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. 
Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine.

Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie.

Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător.

Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

Rabindranath Tagore