Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte, pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune, pe care voiau să-l cunoască. La un moment dat au ajuns la o răscruce şi fiecare a continuat să-şi alega drumul, după cum îl îndemna sufletul.
Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, cu vânturi puternice. Al treilea a ales o cale mai lungă, ce ocolea muntele, şerpuind în pante line.
După şapte zile, primul a ajuns în vârf extenuat, plin de răni. După şapte săptămâni, ameţit de vânturile puternice ce i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. După şapte luni sosi şi al treilea, cu faţa strălucindu-i de bucurie.
Ceilalţi doi erau furioşi pentru că l-au aşteptat atât. Tăcuţi, merseră la înţelept să le spună care făcuse alegerea corectă.
- Ce ai învăţat tu?, îl întrebă pe primul.
- Că viaţa este grea şi plină de pericole şi de greutăţi, suferinţa şi lucruri ce pot provoca răni, că pentru fiecare pas înainte trebuie să lupt.
- Ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat?, îl întrebă pe al doilea.
- Că în viaţa multe lucruri mă pot abate din cale, că uneori pot să pierd drumul, dar că, dacă nu-mi pierd încrederea, reuşesc până la urmă.
- Şi tu ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat?, îl întrebă pe ultimul.
- Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare, că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care iau parte, că iubirea ce mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo.
- Ai ales bine…
Gânditori, cei trei prieteni au înţeles că la orice răscruce avem libertatea alegerii şi că viaţa fiecăruia din noi este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu