sâmbătă, 16 iulie 2011

"Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.."

Un om a rămas izolat pe malul unui râu împreună cu un scorpion. Dornic să se salveze, omul a încropit o barcă. De îndată ce barca a fost gata, i-a zis scorpionului: “Nu am idee ce să fac cu tine acum! Dacă te las aici, ai să mori de inaniţie şi apoi are să mă mustre conştiinţa fiindcă te-am abandonat. Să te iau cu mine, e periculos; ştiu că ai obiceiul să înţepi şi ai putea să mă omori”…”Te rog, ia-mă cu tine. Salvează-mă şi am să-ţi fiu recunoscător”, a replicat scorpionul supus şi smerit. Omul a crezut cuvintele duioase şi lucide ale scorpionului, aşa că inima i s-a îmbunat şi l-a luat pe scorpion în barca să. Pe la mijlocul drumului, când omul se simţea în siguranţă şi avea încredere deplină în jurământul scorpionului, iată că animalul s-a repezit la piciorul său şi l-a înţepat. Omul n-a mai putut vâsli, aşa că barca s-a legănat pe apă până ce s-a răsturnat. Când nu mai era nici o şansă de supravieţuire, omul l-a întrebat pe animalul care-l dusese la dezastru: “Acum, că tot murim împreună, spune-mi şi mie un lucru. Ştiai că ne vom răsturna şi vom muri împreună dacă mă înţepi. Totuşi, ce argument ai avut să ne omori pe amândoi?”. Iar scorpionul, inocent, i-a răspuns: “N-am putut să mă abţin“!
Povestea de mai sus spune că “cel pe care nu-l laşi să moară nu te lasă să trăieşti“. Din experienţa umană s-au născut poveştile simbolice şi proverbele. Ele ne pot fi ghizi extraordinari în viaţa de zi cu zi,   ghizi de comportament, care ne pot ajuta să evităm experienţele distructive ale vieţii. Povestea de mai sus ne spune că “a sta cu un scorpion în aceeaşi barcă” sau a ne imagina că-l putem salva fără ca el să ne omoare apoi este… o iluzie. Omul cu o conştiinţă evoluată, simbolizat în poveste prin Omul care construieşte barca, are instinctul natural de a salva, nu a distruge, are inimă şi gânduri curate, dar – iată – poate fi amăgit de conştiinţa “scorpionului”! Conştiinţa Omului evoluat conţine afectivitate. Conştiinţa Omului primitiv rămâne însă primitivă, animalică, distructivă; nu-i implicată aici voinţa scorpionului. El dorea, poate, să se ţină de cuvânt. La nivel intelectual, înţelegea şi primejdia, şi riscurile, şi faptul că-şi distrugea propria viaţă înţepându-l pe om, dar… natura lui l-a învins. Scorpionul “n-a putut să se abţină”, pentru că a înţepa este parte a conştiinţei lui. Aşa a venit pe lume, asta ştie să facă şi o face automat, o face pentru că-i în natura lui să omoare. Nu contează că-l salvezi, nu contează că-şi pierde şi el viaţa, înţeapă oricum…
Putem găsi, poate, fiecare dintre noi în viaţa de zi cu zi experienţe în care am ajutat pe cineva, apoi el s-a întors împotriva noastră şi n-a catadicsit să ne distrugă, or să-şi dorească să o facă.“L-am ajutat pe X, era vai de capul lui, i-am dat să mănânce, i-am dat o slujbă, l-am îmbrăcat, i-am dat bani, l-am sprijinit să-şi facă un rost în viaţă, şi el mă urmăreşte acum să mă nenorocească“, spun oamenii adesea. Întrebarea este: “De ce se întâmplă una ca asta? Noi suntem consternaţi în experienţe de acest fel, nu înţelegem rostul lor şi suferim mai mult decât merită doar pentru că nu avem înţelegerea naturii animalice a conştiinţei umane. Ea “nu se poate abţine” de la a face rău, acesta-i răspunsul. Omul pe care l-ai ridicat din prăpastie te poate hărţui prin tribunale (cunosc un caz incredibil; o femeie a sfârşit terorizată şi hărţuită chiar de prietena sa cea mai bună; în timp ce harţa se desfăşura prin mâinile altor oameni, aceasta o căuta ca şi cum ar fi fost plină de miere). Te poate înţepa luându-ţi ceea ce-i mai bun în viaţa ta şi te poate înţepa mortal fie şi numai sufleteşte. Ceea ce avem de reţinut este faptul că “animalul ascuns înconştiinţa unor oameni” nu se poate abţine.
Evită să fii cu scorpionul în aceeaşi barcă; iată o conduită care-ţi poate salva viaţa. Dar, dacă se întâmplă, dacă n-ai încotro, nu te aştepta la dragostea lui, nu visa la recunoştinţă, nu te amăgi cu gândul că el va putea să aprecieze că l-ai salvat. Ajută-l, dar stai departe de el. Salvează-l, dar reţine: într-o zi, într-un  moment în care nu eşti atent, el se repede să te înţepe. Dacă ştii asta, ai să fii mai puţin dezamăgit. Nu mai ai aşteptări, nu-ţi mai faci iluzii, nu mai gândeşti că el poate fi recunoscător. Pur şi simplu, ajuţi, îţi exprimi umanitatea, afectivitatea, îţi exprimi conştiinţa evoluată – cu alte cuvinte – şi renunţi la gândul că aceea primitivă se poate dezice de natura ei. Poate-i tristă concluzia aceasta, dar nu ne permitem luxul tristeţii atunci când respectul pentru viaţa proprie este funcţional. Sunt situaţii în care trebuie să ne apărăm chiar de cei pe care-i salvăm, iar dacă se nimereşte să ne fie pe aproape, nu-i rău să fim atenţi, din cale afară de atenţi, căci cine ştie? Dacă scorpionul nu se poate abţine?

sursa: aici

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget