Nu dispera!
Agaţă-te chiar de un fir de iarbă
Când vrea abisul vieţii să te-absoarbă;
Cu sfărâmaţi genunchi,
Şi glezne sângerânde,
Înalţă-ţi iar spre ţintă sforţările-ţi plăpânde!
Nu dispera!
Nu jefui pe laşi de dreptul lor!
în luptă, ce e drept, poţi să aluneci la pământ;
Dar, te ridică! Nu înseamnă că ai fost înfrânt!
Ce ieri sau azi a fost îngenunchere,
Va deveni prin luptă o treaptă spre putere...
Nu dispera!
Cu jertfă e săpată a Golgotei cărare,
Şi orice strop de sânge, e-o slavă viitoare;
Cu tălpile rănite să urci necontenit
Şi să-ţi sculptezi prin luptă 'n-al zilelor granit
Statuia biruinţei de om neprihănit!
Nu dispera!
Credinţa, nădejdea şi iubirea
în rostul vieţii tale să-şi afle împlinirea;
Refuză îndoiala,
Şi crede că-n curând
Sărbători-vei pacea pe-al dragostei pământ!
(anonim)
1 comentarii:
e superb de idealist..dar greu..pentru multi..poti fi si luptator..dar poti si obosi de-atata lupta cu ..morile..dar da, credinta si ruga de multe ori te alina si te ajuta..dar oameni suntem..ne mai si enervam...mai renuntam..mai revenim..si iar o luam de la capat...
Trimiteți un comentariu