Photobucket

marți, 28 iunie 2011

Cântec în stil naiv despre fiinţă şi părere


Nimic nu are în sine puterea

De a fi mai mult decât este
Atuncea când este, în forma-i deplină,
Tot ce poate fi.

Aproape tot ce trăieşte încearcă
Să fie cumva altfel decât este
                                   In golul amar dintre tot ce ar vrea
Şi nu poate fi.

În vorbe e răul, în gesturi deşarte,
În tot ce pare a fi şi nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem şi să fim mai adânci decât suntem, 
Mai puternici, mai mari şi mai buni decât este 
Dat firii noastre şi slavei, mai grei de iubire Decât ştim a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume, 
Iar hula nemilei un greu păcat este 
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulţi muritori trăiesc din puterea 
De-a trăi în părere şi de-a crede că este 
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.

Coboare îndurare 
În lumea pieirii 
Peste veacul făpturii, 
Peste tot ce este
Greul de a fi.

Petru Cretia

0 comentarii: