sâmbătă, 25 iunie 2011

Metamorfoza


Ce beatitudine în vînt...
Ce săruturi ale nemărginirii...
Cum s-a schimbat viaţa mea, cît de calmă e-acum,
cît de înşelător de calmă...
Fericită crăiasa-a legendei,
mai multe furtuni decît sunt pe ocean îţi bîntuie inima.
Oare porţi în zadar o asemenea inima-n piept?
Timp, apleacă-ţi urechea la cîntecul meu!
Cînt uneori astfel în iad, încît damnaţii răspund
ecoului cerului.
Nu, inimă, tu treci prin foc!
Nu-mi sperie oare destinul divina mea formă?
Micile duhuri ale fericirii oare nu se supun la un semn al propriei mîini?
Viitorul oare nu va veni cînd îl chem?

-Edith Södergran -

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget